Romanian	English	French	Greek	Russian	German	Spanish	Chinese	Armenian	Japanise

---

Constantin Alecse

A). Încă în slujba Domnului (2021)

“Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; Iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere; Că trece viaţa noastră şi ne vom duce”. (Psalmul 89: 10-12)

Am pierdut trenul! - Fiți binecuvântați!

		Duminică 21 Februarie 2021, m-a blagoslovit Dumnezeu ca să împlinesc 70 de ani, sfânt eveniment la care, aș îndrăzni și eu, ca și odinioară dreptul Simeon, când L-a primit în brațele sale pe Mântuitorul lumii, să rostesc acea minunată rugăciune doxologică: "Acum liberează pe robul Tău Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace! Că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor. Lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău, Israel" (Luca 2, 29-31). Cu această ocazie credincioșii Bisericii Sfânta Treime, pe care am păstorit-o până acum timp de 39 de ani, mi-au pregătit o surpriză, o “întâlnirie de suflet a păstorului cu păstoriții” (accentuez “surpriză”) în sala parohială, la sfârșitul Sfintei Liturghii, și darul special ce mi l-ați oferit, Biblia în limba română, ediția special IBDMO-București, 2015, îmbrăcată în piele, și cu litere mari. VĂ MULȚUMESC! Cu aceeași ocazie, colaboratorul meu din românia, ing. Mircea Iordache, și Ion Anton au ținut cu de'a dinsul să-mi facă, fiecare în parte, câte o dedicație rimată. De asemenea, le mulțumesc.

Așadar, la începutul anului de grație al Domnului 2021, la împlinirea celor 70 de ani de existență, am ajuns pe peron și îmi aștept trenul. În Ziua aniversară, în cadrul Sfintei Liturghii, am reflectat mai atent la versetele scripturistice ce glăsuiesc că “… Zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani...” (Ps 89, 10-11). Afându-mă pe peron, cum am spus, m-am uitat în stânga, în zare, să văd când se apropie trecul în stație. Și nu am văzut nimic. M-am uitat atunci în dreapta, și … în zare … am văzut trenul că se îndepărta tot mai mult de peron. Astfel că, mi-am dat seama că AM PIERDUT PRIMUL TREN. Așa că … mi-am propus să mai aștept, atâția ani cât domnul va vroi, căci restul vieții mele este în Mâinile Lui, și în a Lui Slujire voi rămâne, câți ani El va dori, iar credincioșilor creștini ortodocși, pe care i-am slujit în cei cca 45 de ani de preoție, le mulțumesc, și-i îmbrățișez frățește, frca (02-21-2021)

Înalte Reverend Părinte Constantin Alecse
(de ing. Mircea Iordache)

În prag de pensionare - La moment aniversar

Gânduri pentru anii ce vor urma

După o viaţă de muncă, unii se bucură din plin cînd ajung la momentul pensionării. Alţii au probleme de adaptare şi depăşesc cu greu această etapă. Momentul pensionării ar trebui privit ca un nou început. Nu este un pas uşor, pentru că presupune schimbarea şi restructurarea ritmului de viaţă. Dar cu multă răbdare majoritatea oamenilor merg mai departe.

"Pensionarea este un eveniment de viaţă important, aşa cum sînt căsătoria, naşterea, decesul. Această etapă firească a vieţii are impact atît asupra persoanei pensionate, cît şi asupra familiei: soţ/soţie, copii, nepoţi. Activitatea profesională influenţează foarte mult viaţa unui cuplu. De aceea, cînd aceasta dispare, relaţia de cuplu are nevoie de reorganizare o dată cu momentul pensionării", consideră psihologul Ştefania Niţă de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie.

Perioadă de tranziţie, în perspectivă laică

Retragerea din activitatea profesională produce modificări importante în starea de spirit a "tînărului" pensionar. El poate deveni morocănos, agitat, ursuz, nervos. Pare că nimic nu îi intră în voie, nu îşi găseşte locul, consideră că este dat la o parte. Un om obişnuit toată viaţa cu munca va simţi nevoia ca în permanenţă să facă ceva, să plece undeva, să preia din sarcinile casei, să deţină controlul. Bineînţeles că aceste stări dificile destabilizează relaţia de cuplu. De obicei, bărbatul este cel care are aceste trăiri tumultuoase, mai ales dacă iese la pensie înaintea soţiei. Ea nu trebuie să subestimeze această perioadă de tranziţie. În măsura în care au format dintotdeauna un cuplu unit, cei doi au mai multe şanse de a trece cu bine peste stările tensionate.
Psihologul nostru atrage atenţia că, uneori, cel pensionat poate ajunge de la acest tumult la sentimentul de inutilitate şi chiar depresie. El începe să se izoleze, nu mai are încredere în sine, nu îl mai preocupă felul în care arată, nu îl mai interesează ce se întîmplă cu viaţa de cuplu.
Deseori, în mod greşit, pensionarea este văzută ca o închidere a perspectivelor, şi nicidecum ca un nou început. De aici apare tristeţea cu care mulţi se raportează la această etapă a vieţii. Psihologul Ştefania Niţă îi asigură că, în timp, îşi vor da seama că pensionarea nu înseamnă marginalizare, ci posibilitatea de a se odihni şi de a profita de munca şi cunoştinţele dobîndite pe parcursul a zeci de ani.
Problemele de adaptare, frămîntările, neîmpăcarea cu "viaţa de pensionar" ies la iveală de obicei în primii 2-3 ani de pensie. Apoi, treptat, persoana respectivă se linişteşte, acceptă şi îşi asumă această etapă a vieţii.
Disconfortul provocat de momentul pensionării poate fi depăşit dacă persoana respectivă îşi găseşte un substitut al vieţii active. Fie se ocupă zilnic de nepoţi, fie continuă să aibă diverse angajamente şi activităţi de colaborare. Cei care au profesii liberale îşi păstrează mai uşor genul acesta de muncă part-time.
Partenerul de viaţă are un rol esenţial în depăşirea punctului critic, numit pensionare. Este necesar să înţeleagă suferinţa interioară care îl macină pe cel pensionat. Să încerce să se pună în papucii lui şi pe cît posibil să nu răspundă la accesele de furie sau de tristeţe. E important să nu accentueze sentimentul de inutilitate pe care cel pensionat îl resimte din plin. Să creeze o atmosferă prin care îi dă acestuia speranţa că pensionarea nu este un sfîrşit, ci doar continuarea vieţii. Atitudinea de genul "lasă că mă ocup eu de asta în locul tău" nu face decît să amplifice sentimentul de a fi inutil. Tendinţa de a-l trata pe cel pensionat ca pe un om bolnav este dăunătoare. Chiar dacă persoana pensionată trece printr-o perioadă dificilă, ea nu are nevoie de cocoloşire din partea partenerului de viaţă. Are nevoie dimpotrivă de valorizare şi de susţinere prin implicare în diverse activităţi.
Ideal ar fi să discute despre momentele prin care trec, să îşi acorde libertate în alegerea activităţilor preferate, dar să îşi planifice şi activităţi comune: plimbări, vizite la rude, prieteni, ieşiri cu nepoţii, excursii, vacanţe. Amîndoi trebuie să se înarmeze cu răbdare astfel încît să se acomodeze împreună la această nouă realitate a vieţii lor.
PROBĂ DE FOC - Pensionarea supune anumite cupluri unei veritabile probe de foc. Dezechilibrul poate fi atît de puternic încît divorţează chiar şi după zeci de ani de căsnicie. Este cazul celor care nu reuşesc să se adapteze noului ritm de viaţă, care nu îşi pot împărţi în mod echitabil rolurile şi sarcinile. Sînt cei care de-abia la pensie au timp să descopere că nu mai au nimic în comun.
TIMP LIBER - Psihologul Ştefania Niţă le oferă "tinerilor" pensionari cîteva perspective optimiste. A fi la pensie înseamnă a avea la dispoziţie libertatea de-şi organiza timpul aşa cum doresc. Fără stres, fără obligaţii profesionale, fără stat la program. Ei îşi pot îndrepta atenţia şi preocupările către copii, nepoţi, care au nevoie de ajutorul lor. În felul acesta nu se vor mai simţi inutili.
GELOZIE - Chiar şi la vîrsta a treia pot apărea crize de gelozie şi posesivitate, exact ca în anii tinereţii. O dată cu pensionarea, atît femeile, dar mai ales bărbaţii devin suspicioşi, sensibili la lucruri mărunte. Încep să-i adreseze soţiei întrebări de genul: "Unde pleci?", "De ce te îmbraci aşa?", "Cît stai?", "Unde ai întîrziat atît?".
FRĂMÎNTĂRI - Bărbaţilor pensionaţi le este teamă de a nu fi părăsiţi, de a nu rămîne singuri. Aceste stări vin şi din suferinţa lor interioară. Imaginea de sine este zguduită atît de trecerea timpului, cît şi de momentul pensionării. Gelozia vine din nesiguranţă, neîncredere în sine, neputinţa de a schimba ceva.

Perioadă de tranziţie, în perspectivă vocațională

Pentru slujitorii Domnului, perspectiva pensionării este oarecum diferită. Preoția nu este un serviciu zilnic, ci este o vocație. Șapte (7) decenii de existență, dintre care 45 de ani în slujba Domnului, este într-adevăr o binecuvântare.
În anii de după pensionare, sunt convins că viața va fi și mai frumoasă, dimpreună cu preoteasa, cu care, timp de 48 de ani de căsnicie am învins greutăți și lipsuri, în slujire, dar și în viața de familie, creșterea și educarea copiilor, și mai recent și a nepoților, care îți umplu sufletele de bucurie.

În anii de după pensionare pentru slujitorii Domnului bucuria vieții nu va lipsi, căci preotul nu va înceta să meargă la biserică, nu va înceta să slujească, în același timp ajutând și împărtășind din experiența sa cu mai tânării preoți coslujitori, care se vor îngriji și de administrația comunităților parohiei.
În cazul subsemnatului, devenind preot pensionat, consider că s-a încheiat un capitol al vieții, împlinirea unui vis, și o dorință a părinților, care mult și-au dorit ca unicul lor fiu să devină slujitor al Domnului, și începerea unui nou capitol.

Numărându-mi binecuvântările, aș putea spune că una dintre cele mai mari binecuvântări a fost aceea ca, la facultate să-l fi avut ca profesor pe părintele Dumitru Stăniloaie. Și din acel început modest, am fost binecuvântat să fi întâlnit sute de mari personalități, civile și bisericești, de la care am avut atât de multe de învățat.
În anii de după pensionare, vom avea mai multă vremea să reflectăm la trecut, și a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru fiecare zi, pentru fiecare răsărit de Soare, ce ne este dată. Este vremea de a-i mulțumi Domnului pentru că mi-a dat o soției, psa Elena Alecse, care alături de mine și-a adus sacrificiu său în slujirea Cuvântului, pentru părinții mei, Anica și Enache Alexe; pentru copii mei (Cristian, Marius, Gabriella și Ana- Claudia); prntru profesorii mei de la Seminar și de la Facultatea de Teologie, care m-au format și mi-au dat suflu divin, pentru credința și slujirea întru Dumnezeu; pentru enoriașii, celor 3 parohii, pe care i-am păstorit în cei 45 de ani de slujire preoțească (Londra-Anglia, St. Paul-MN și Los Angeles-CA) pentru loialitatea necondiționată în întreaga mea pastorație; pentru membrii consiliilor parohiale (și funcționarilor lor, cu atribuții administrative și financiare); pentru membrele reuniunilor de doamne, pentru clericii co-slujitori (preoți, diaconi, ipodiaconi, citeții/dascălii și membrii corurilor parohiale), de-a lungul anilor; pentru membrii comitetelor administrative și de organizare a activităților social-culturale, în comunitățile deservite sacerdotal; pentru toți voluntarii care, într-un fel sau altul au contribuit, sau au ajutat la toate acțiunile administrative, de întreținere financiară a bisericii, de remodelare și înfrumusețare a facilităților parohiale, de-a lungul anilor; pentru administratorii bisericii, care fără excepție, și-au dovedit loialitatea, dedicația și calitățile lor manageriale, împlinindu-și exemplar atribuțiile lor administrative, pentru… și tot așa aș mai putea continua pagini întregi.

Pentru mine personal, acest nou capitol al vieții - ANII DE DUPĂ PENSIONARE - considerând că preoția este o vocație, pensionarea este o continuare a slujirii Domnului într-o nouă formă, care - de fapt - este un preludiu la ceeace va veni, Slujirea Creatorului în viața de dincolo, în "Liturghia Îngerească". Oricum, anii vor trece, cu bune și rele, ca la toată lumea, însă preotul rămâne, în tot timpul vieții sale pământești, o călăuză spre veșnicie pentru semenii săi. Pensionarea este, așadar, este o continuare a călătoriei noastre către ușa de intrare în veșnicie, și o intensificare a pregătirii noastre duhovnicești pentru clipa întâlnirii cu Creatorul.

Câteva sugestii de activități după pensionare

• Alegeti sa calatoriti mai des dupa pensionare. Asa va veti valorifica timpul liber experimentand destinatii la care ati visat mereu, pe care inainte poate inainte nu ati reusit sa le cunoasteti, fiind conditionati de un program de la serviciu. In cazul in care aveti rude sau prieteni in alta tara, faceti-le o vizita, de care va veti bucura impreuna.

• Incercati sa invatati lucruri noi, pe care inainte nu ati avut curaj, fiind obisnuiti cu un program strict. Un exemplu in acest sens sunt cuvintele in limbi straine. Nu numai ca vi se va parea interesant, dar daca le cereti ajutorul celor mici, veti profita si de timp petrecut cu ei. Cereti-le ajutorul pentru lucrul la computer si pe smart phone. Astfel, veti fi ulterior capabili sa cautati informatiile dorite singuri, cum ar fi retete culinare, o noua destinatie turistica sau secrete pentru gradinarit.

• Experimentati un nou hobby. Incercati pictura, crosetatul, desenul, ceramica, sculptura, un instrument muzical sau fotografia. Cultivati fructe si legume sau faceti din curtea casei o gradina de flori uimitoare, de care familia sa se bucure in vizita la voi. Incercati retete noi, inedite, cu ocazia unei vizite primite de la copii, ori pur si simplu pentru a incerca ceva nou.

• Puneti-va pe foaie toate amintirile pe care le aveti, mai ales daca aveti o experienta interesanta de viata. Cei mici pot citi si pot invata din incercarile prin care ati trecut voi. Poate chiar sunteti pasionati de scris, insa descoperiti tocmai acum, multumita timpului liber pe care il aveti.

• Petreceti cat mai mult timp cu familia, cu nepotii sau stranepotii, dupa caz. Fiti alaturi de cei mici cand au reusite, cand sunt premiati la scoala, mergeti cu ei la gradina zoologica, la muzeuri si incurajati-i sa desfasoare activitati sportive. Le puteti propune copiilor sa aveti grija de cei mici atunci cand ei sunt ocupati, contribuind la educatia acestora. Cititi-le, ajutati-i cu proiectele scolare si pretuiti orice minut petrecut impreuna.

• Nu petreceți prea mult în fața televizorului, a rețelelor de socializare, și mai presus de toate, evitați activitățile inutile trupului, intelectului și sufletului. 

Sugestii vizuale de activități pentru pensionari

Se zice în popor că "o fotografie face mai mult decât 1000 de cuvinte", așadar...

Groapa

Hrană pentru suflet: Retrăiți amintirile frumoase, este OK să trăim și-n trecut!

Mai jos, o parte din filmul trăirilor mele în Los Angeles