|
|
Numele: Iordache Mircea,
Vârsta la admitere: 24 de ani,
Vârsta la absolvire: 29 de ani
Universitatea Gheorghe Asachi
Facultatea de Mecanică,
Secția: Proiectarea Mașinilor Unelte și a Sculelor Așchietoare,
Grupa: 276
Perioada: oct. 1963 – iulie 1968,
Promoția: 1968,
Unde am avut studiile: la Universitatea Alexandru Ioan Cuza,
Corpurile A și B |
Până-n 1963 nu avut-am iubiri și idealuri,
Ci mai mult iubirea de părinți și de frați,
Visele ce le-aveam mă purtau ca pe valuri,
Mă bucurasem de colegi, de profesori titrați.
De atunci am călcat pe un drum interesant
Fiind fascinat de un film despre un inginer
Doream să fiu inginer ca acel actor elegant,
Care avea un robot, pentru mine un mister.
Când inginerul intra-n casă, deodată auzea
Papagalul, care-i spunea „Mă cheamă Mitică!
Pălăria și paltonul dumneavoastră!”, uimea
Și așa m-am văzut ca specialist în robotică.
În 1968, am finalizat, cu succes, absolvirea,
Fiind repartizat la Suceava, și așa am dorit,
Poate că-mi vedeam în el visul și fericirea.
Că era oraș istoric, curat, și proaspăt uzinat
Și am ajuns la Suceava, ca un novice inginer,
Dar, vai, nu știam în ce mocirlă am să intru!
Socoteala de acasă nu-s-a potrivit ca reper,
Minciuna, hoția, beția și planul erau în centru.
Cine punea totul, cu cinste pentru producție,
Era tratat drept slab și considerat mocofan.
Bisericuțe, aranjamente, și oricare disfuncție,
Ajungeau să ducă la o realizare falsă de plan.
Nu-mi place să văd totul în negru și să critic,
Comportările urâte, le văd ca lipsă de iubire,
Și cu toate că nu urăsc pe cei cu suflet peltic,
Nu pot să-i uit îmi stau în gât și-n amintire.
Am fost plasat întâi să urmăresc constructorul
Și vedeam cum fundațiile mașinilor, erau rele,
Atunci am spus executantului, cu stă cu lucrul,
Și-am fost umilit, și astfel mi-am creat belele.
Întâlnindu-mă cu inginerul șef, acel Nemțișor,
M-a bruftuluit de nu m-am văzut, cu răutate,
Și-atunci am plâns, și nu mi-a fost deloc ușor,
Voisem fundații de calitate, și aveam dreptate.
Constantin Florea (tehnician normator), Bozovici(șef organizare), Stănășel (tehn. BDS), Nicolae Avram (în spate, tehn. Dispecer), Partenie Căproiu (director tehnic), Mircea Iordache(șef CTC), Vasile Alexandru (CTC)
Am fost dat ca neisprăvit la CTC , ca muncitor,
Și m-am străduit să mă integrez ca profesionist,
Am greșit mult că la rebuturi, m-am lăsat ușor,
Și, culmea, mă trezii promovat ca șef CT- cist.
O oază a prieteniei în acel deșert de răutate,
Mi-a fost relația cu inginerul Pisoschi Viorel,
Un tovarăș plin de bunătate și de demnitate,
Mi-am împărțit părerile, în același birou cu el.
Ce păcat, că a plecat, la Comitetul Municipal,
La Comisia Economică, și astăzi, încă îl socot.
Ca un fost prieten adevărat, dar i-a fost fatal,
Vru să-și ajute un prieten și, a plecat de tot.
Am luptat ca pentru produse de bună calitate,
Dar avui conflicte mari cu șefii cei mai mari,
Produsele tot mai proaste, se cereau livrate,
Sau erau stocate, dar erau cuprinse-n planuri.
Într-o zi am atras atenția celui de la desfaceri
Să nu trimită o țaglă neprelucrată semifabricat,
Și, deși-i stimez pe evrei, și-i consider „teferi”,
Pe directorul Lucaci și pe Gotlieb, nu i-am agreat.
Acea țaglă au trimis-o, dar, necorespunzătoare,
A fost returnată în uzină, și eu eram vinovatul (!)
Mergând la director să-i dau motivul de refuzare,
M-a bruftuluit că nu reprezint uzina ci adresantul.
Am dat să ies, supărat și, cu asprime m-a jignit:
Măi boule, ți-am permis eu să pleci acum afară,
Din nou dă-i pe bruftuluiala, și țandăra mi-a sărit,
Și-apoi m-a adus în stare ca să devin foc și pară.
M-am apropiat de birou și bătui cu pumnul tare:
„De-i vorba așa va ști și Ceaușescu, de ce-s jignit.”
S-a făcut verde la față, și, ca un rottweiler mare:
„Câinele care latră, trebuie îndepărtat!” și am ieșit.
A doua zi m-am pricopsit, am fost trecut subaltern,
Chiar lui Gotlieb, să mă poată umili cât mai mult,
Am devenit dispecer de scule, și mă trezii în infern,
Nu mă putea suporta, mă pâra, des, că nu-l ascult
Apoi veni un noroc, Gotlieb s-a mutat în țara lui,
Ce folos că după el, un Marcel Rusu m-a preluat,
Care, văzându-se pe cai mari, luă hățul șefului,
Ca inginer, un ratat, ca pe hoții de cai m-a tratat.
Și s-a tot plâns la director, că nu-s bun de nimic,
Cu toate că eram alfa și omega, tehnolog și sculer,
Atunci am cerut să fiu la serviciul tehnolog, ucenic,
Și acolo am găsit un climat bun, simțindu-mă lejer.
După un timp, fui cerut iar la secția de prelucrări,
Le trebuiau un fraier care să tacă și să se supună,
Și am dat și de un Chisăliță, ca nume și ca prestări,
Și de-l întrebam de tehnologie nu știa ce să spună.
De-l întrebam de problemele pe linie de tehnologie
Începea să-mi depene doar poveștile lui pescărești,
Dar mă critica la operativă, cu ce-i cădea pe chelie,
Doar era politruc și știa bine a se sprijini pe povești.
Cei amintiți au plecat la dispecerat, cu afaceri urâte,
Și fost-am numit șef de atelier la Mecanică Ușoară,
Fiind supus la multe lipsuri, cu aranjamente multe,
Cu semifabricate rebut, cu produse lucrate pe-afară.
Cred că am început să fiu apreciat pentru ardoare,
Și, într-o zi m-am trezit numit șef la Secția Confecții,
Zgomotul, curentul de aer, operativele fumătoare,
Mi-au dăunat plămânilor, avut-am necazuri cu dinții.
Ajuns director Nemțișor, trecut prin Ștefan Gheorghiu,
Se prefăcea că știe tot, că fără el fabrica ar fi pustie,
Și-i stima ceva mai bine pe cei cu pokerul și cu rachiu'
Fiind dur cu umilii, ca mine și reținut cu cei cu gălăgie.
Colaboratorii de la secții, unii devotați, alții cam ratați,
Alții cu fitilisme, cu aranjamente, comportări imorale.
Era fum de ulei, span , și pantofii prea iute stricați,
Nopțile albe de asistență, și toate-mi veneau în rafale
Au fost și oameni ai uzinei care merită multe admirații,
La serviciul tehnolog: cel mai sus ar fi Pănculescu Radu,
Cefranov, Ana Coca, Tică Dumitrașcu, Andreana, și alții,
De la Plan, Aga; de la Metalurg, Joldea și Necunosutu.
De la secții: Nicu Vasile, Heroiu, Pisoschi, Harabagiu,
Victor Reuț, Vasile Babiuc, Olaru, Anatolie Paustovanu
Cârjan, Petrache, Ciutac, Sochireac, Bunduc, Sumănaru
Vasile Alexandru, C. Ailincăi, Baran, Avram, Verinceanu
Pot vorbi și de unii, cărora nu am să le atribui răutatea,
Ci lipsa de iubire, și uitarea credinței întru Dumnezeu,
Însă despre morți zic numai de bine, vezi-i Divinitatea,
Recunosc că ingineratul a fost un mare eșec al meu.
Ieșirea la pensie a lui nenea Tică Dumitrașcu.
Duțu, d-na Dumitrașcu, domnul Dumitrașcu, o
EȘECUL
Eșecul înseamnă insucces, neizbândă, nereușită,
Înfrângere suferită în luptă, în sport, în acțiune,
Eșecul reprezintă planul naturii pentru o iscusită
Pregătire în responsabilitățile asumate în lume.
Că ai căzut nu prezintă importanțe deosebite,
Deoarece doar modul în care te ridici contează,
Este mai bine să eșuezi în condiții onorante,
Decât prin fraude murdare care dezonorează.
Eșecul este pur și simplu ocazia de a reîncepe,
Dar, de data aceasta, cu mai multă inteligență,
Astfel el va deveni folositor celui care-l pricepe,
Totuși, e bine să luăm de la alții din experiență.
Eșecul ar trebui să ne fie profesor și nu gropar,
El înseamnă o întârziere, nu o tristă înfrângere,
Este un ocol temporar, nu o limită, nu un hotar,
Chiar de ești pe locul doi, ești primul în pierdere.
Succesul nu este final, eșecul nu-i ceva fatal,
Curajul de a continua este tot ceea ce contează.
Eșecurile sunt amprente cu caracter accidental,
Dar sunt experiențe, și succesele le urmează.
Eșecul e inevitabil, dezamăgirea, de asemenea,
Pierderea este și ea, de asemenea, inevitabilă,
Trebuie conștientizat că eșecu-i frate cu lenea,
Și știm că lenea nu are vreo misiune caritabilă.
Nimeni nu și-a pregătit calea vieții, renunțând,
Este posibil să dai greș în fel și fel de moduri,
Poți reuși însă într-un singur mod, acționând,
Dacă nu reușim, avem numai riscuri și eșecuri,
Acționează ca și cum ar fi imposibil să dai greș!
De ești dispus să eșuezi ciudat, vei reuși ciudat,
Nu putem oferi formula universală pentru succes,
Pentru eșec încearcă a-i mulțumi pe toți deodatꞌ!
În final, fiecare trebuie să decidă pentru sine,
Ce înseamnă eșecul și cum să-l evite mereu.
Decât să începem să ne plângem, e mai bine,
Să acționăm încrezători în noi și-n Dumnezeu! |
|