|
---|
Constantin AlecseC). Schimbările majore după 1989I. Descrierea evenimentelor legate de Revoluția globală din 1989În anticiparea Crăciunului românesc - 1989(mesajul pr. Constantin Alecse în revista bisericii - ediția de Craciun 1989)An după an, la 25 decembrle, creștinătatea întreagă sărbătorște praznicul Nașterii Domnului Hristos. Pentru noi românii, de acasă sau din afara granițelor țării noastre de origine, Crăciunul anului 1989, trebuie să fie cu totul special, să fie, prin definiție un Crăciun românesc. Cutez a face astfel de afirmații în lumina celor întâmplate, a celor ce se întâmplă, și mai ales, al celor ce se vor întâmpla (nădăjduim), la noi, acasă, în preajma sfintelor sărbători ale Crăciunului - 1989.
|
Revoluția Română 1989 |
Demonstrațiile din ce în ce mai ample au culminat cu procesul și execuția soților Ceaușescu. Înainte de revoluția română, toate celelalte state est-europene trecuseră în mod pașnic la democrație; România a fost singura țară din blocul estic care a trecut printr-o revoluție violentă și în care conducătorii comuniști au fost executați.Acatiste, în loc de colindat, la biserica noastră - Colindatul fuseseră plănuit pentru perioada, miercuri 20 decembrie - până în ajunul Crăciunului 1989. Patru grupe de colindători, au fost rânduite să viziteze cca 150 de case ale enoriașilor și sprijinitorilor bisericii noastre, purtând prin colindele lor mesajul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos. Grupa de colindători, condusă de părintele paroh, aflându-se la prima casă (dna Maria Clotean), privea cu uimire la televiziunea americană modul în care se desfășurau evenimentele de schimbare a dictaturii din România. Părintele a luat hotărârea de a se suspenda COLINDATUL (până după Crăciun) și pe întreaga perioadă până la Crăciun. |
---|
Întreaga comunitate românească din Los Angeles, colindătorii, enoriașii și întreaga suflare românească din Los Angeles și din împrejurimi, să se întâlnească în biserică, în fiecare seară, între orele 7:00-9:00 pm, pentru a participa la Acatistele Maicii Domnului și a Mântuitorului Hristos, pentru rugă și invocarea milostivirii divine pentru națiunea română, ca să-și capete libertatea. Biserica a fost, în acele zile neîncăpătoare.
Ce a însemnat trecerea dintre 1989-1990
Menționam mai sus, neasumându-mi premuniția (fiindcă întreaga omenire simțea și știa dincotro bate vântul), că anul 1989, mai ales Crăciunul anului 1989, avea să fie anul Crăciunului nostru românesc. Și, într-adevăr a fost. Nu vom elabora, nu vom insista, vom căuta să adnotăm câteva caracteristici care au schimbat, pentru totdeauna, existența diasporei românești față de ceea ce a fost ea până atunci.
După 1989, biserica încetează a mai fi „Micuța Românie‟
Ne vom întoarce acasă - Au existat români în diaspora, care au apreciat, „postum”, perioada aceea, dar care, mai ales, dacă au făcut ceva bănuți în străinătate (prin metode nu neapărat ortodoxe și morale), au tânjit după societatea aceea din trecut, poate chiar din vremea „împușcatului”. Alți români, deștepți, doreau să fie ca mieii, care sug la două oi: profită de avantajele pe care le-au obținut în străinătate, dar nu renunță nici la legătura și dragostea pentru România, acum eliberată! Oamenii nu spun, de fapt, ceea ce simt și gândesc, ci ceea ce aud în doctrina oficială. Știm că doresc să se întoarcă în România și să steargă, din memoria colectivă, perioada 1945-1989, mai ales perioada Ceaușescu. Aș cuteza să mărturisesc că încercăm astfel să anihilăm ceea ce suntem, de ce suntem în stare când ne punem pe treabă și, de ce ne-am refugiat politic în alte țări, însă se doreau a fi exemple, în dorința de a reconstrui România, chiar și dacă se începea cu voluntariat gen „Bumbești-Livezeni”. În acele vremuri, foarte puțini erau cei care înțelegeau că nu mai este nimic de făcut cu România, decât să ne predăm străinilor, să ne cumpere cu totul și, noi să le devenim slugi… Intr-o lume în care manipularea este politică de stat, este greu să distingi grâul de neghină.
Vreau să vă mai spun că, încă din acele vremuri am urmărit comentariile românilor de pe anumite clipuri de pe youtube (de exemplu, cu muzică românească). Mulți comentează de pe afară și se vede că majoritatea sunt nefericiți departe de casă. Așteaptă momentul când se vor putea întoarce. Unii își exprimă foarte clar aceste sentimente. Eu cred că semnele sunt bune și vreau să-mi păstrez optimismul și încrederea în puterea de regenerare a românilor, că doar nu suntem pe aici de ieri, de azi… Nu știu, însă, dacă cei din România înțeleg faptul că, pentru noi, cei împământeniți aici, în diaspora, de multe decenii, nu ne vom mai întoarce acasă, fiindcă pentru noi, „acasă”, înseamnă aici, unde ne-am stabilit (America, Europa Nordică, sau de Vest, Australia, Noua Zeelendaă, etc.).
Ce înseamnă acasă, domiciliu, naționalitate, cetățenie, adaptare, libertate?
(argumentarea pro, a celor ce doresc să se întoarcă acasă)
Acasă. - Cuvântul „acasă” înseamnă România, pentru cei care s-au născut acolo, indiferent unde trăiesc. E normal, e firesc, e natural ca românii plecați, când vorbesc de România, să considere acel loc „acasă”.
Domiciliul. - Domiciliu înseamnă locul unde cineva a decis să trăiască. Unii români au domiciliul în România, alții în lumea largă.
Naționalitatea.- Este un termen neschimbător. Românii plecați, nu devin altceva decât români, chiar dacă și-au schimbat domiciliul. Naționalitatea nu e „domiciliară”.
Cetățenia.- E un statut pe care o țară îl conferă unui om. Cetățenia se obține prin naștere sau după ce un nou venit a îndeplinit niște condiții. Un om poate avea mai multe cetățenii dar o singură naționalitate și un singur „acasă”.
România. - Este țara în care ne-am născut. Cam dezolant să se ajungă la vârsta maturității și să se creadă că România înseamnă Ceaușescu, Iliescu, Băsescu sau alți „escu”.
Libertatea. - Este bine când un om are libertatea de a alege. Nu interesează pe nimeni de ce unii au plecat sau au ales să revină în România. Acestea sunt decizii pur personale pe care ar trebui fiecare să și le asume de la bun început.
Adaptare.- Se știe că unii oameni nu se pot adapta, atunci când schimbă domiciliul. Nu se pot adapta la mediul climateric și social, nu pot urma noile reguli, nu-și găsesc rostul mult visat, nu-și văd visul cel „roz” cu ochii, sau, mai rău, caută România oriunde s-ar afla ei în lumea largă. Dintre aceștia unii s-au întors. Românul, prin firea sa, este melancolic, iubitor de neam și de glie, iar poemul de mai jos ne transpune într-o astfel de stare sufletească:
Ne vom întoarce într-o zi
(de Radu Gyr)
Ne vom întoarce într-o zi, Ne vom întoarce neapărat, |
Ne vom întoarce într-o zi… Ne vom întoarce ca un fum, Cei vechi ne-om strecura, tiptil, În zâmbetul ce va miji, Noi cei pierduţi, re-ntorşi din zări, Si-n lacrimi ori în mângâieri, |
Din pățaniile unui întors:
Timpul trece, noi ne schimbăm
Românul are o expresie neaoșă, care se potrivește și acestor nostalgici. Cei pe care i-am lăsat acasă nu mai sunt la fel, care mai sunt, nu-i vorbă că nici noi nu mai suntem cine-am fost la plecare.
În nimic nu cred oamenii mai mult decât în ceea ce cunosc mai puțin. Cu cât vii mai de departe cu atât se așteaptă să vii înstărit (nu glumă). Dac-ai venit, înseamnă că nu te-ai realizat, ai dat-o-n bară.
Nu prea găsești oameni cărora să le spui adevărul, care nu are, decât foarte rar, nici în clin nici în mânecă cu filmele și nici cu documentarele de pe sticlă. Nu vor să fie dezamăgiți. Oscarul, finala EN-Bİ-EY, etc. sunt marfă de export a vînzătorilor de gogoși, visul american. La început de Ꞌ90, o româncă plecată de mică în Statele Unite, uitându-se la „tembelizor” la noi, a zis: ăsta nu-i si-en-en (CNN) America.
Dar, să revin. Dacă pe oameni nu-i gășești la fel, slabă nădejdie ca locurile să fie la fel. Zonele industriale ale orașelor sunt în paragină, dacă nu, chiar, au fost rase pentru „proiecte imobiliare”, de cele mai multe ori au rămas maidane, sau hale, parcele și parceluțe pentru depozite sau mici ateliere. Casele și blocurile….„te-apucă râsul-plânsul, până să te obișnuiești. La tot pasul apar culori țipătoare de roz, portocaliu sau verde peste pereții de scârț (polistiren), termopane, vile colțuroase, cu cîte-un balconaș, fără pod. Apartamentele-s modernizate, adică făcute „ciur” cu rotopercutorul (sport național), fără ușă la bucătărie, dar cu hotă ce numai recirculă aerul, podea din rumeguș presat, uși de tablă („anti-efracție” adică cu tablă peste), interfon ca la Bastilia. Parcările se fac pe fostele spații verzi, dacă nu-s garaje, mașini peste tot, străzi cu nume schimbate, sensuri giratorii (alt sport național), unde nu te-aștepți.
Biruri, taxe, accize, impozite la tot pasul. A ajuns ca apa de ploaie, pe lîngă cea de la robinet, să fie plătită! O fi viața-n străinătate scumpă dar aici este la fel de scumpă sau mai scumpă!
Birocrația
Te lovești de ea la cel mai mic pas. Ajungi să te bucuri c-ai primit o țidulă în a 7-a zi lucrătoare, cu pile, deși au zis în 5. Pare-se că cei care conduc, din umbră, vor ca nimic să nu meargă, ca oamenii să plece unde-or vedea cu ochii. Cei care-au făcut bani, marea majoritate prin speculații, încep a fi furați de hoți mai mari, prin fisc și procuratură, care lucrează doar la comandă. Pare-se c-au fost folosiți, fără a ști, de „marele manipulator” pentru a scoate cu mîna altora „cartofii fierbinți din jăratec” dar mai ales pentru a schimba lucrurile: legislație, fel de-a fi, fel de-a construi, valori, etc. Pînă când puterea politică, economică și mediatică nu va încăpea pe mâna unui singur grup, vor mai fi scandaluri de corupție. De asta în America nu-i corupție. În România bandiții au în mână politica, economia și media.
Acum, acasă-i ca acasă, mâncarea mai are, rar, încă gust. Mai sunt : neamuri, foști colegi, părinți (care mai au), dar mai ales o țară frumoasă. N-am umblat în toată lumea dar natura aici e altfel, îți mângâie sufletul. Sunt multe fructe bune, trebuie numai să le culegi. Azi-mâine vine ștevia, măcrișul, cireșe amare, vișine sălbatice, măcieșe, flori de soc, cătină, ciuperci… Mai greu cu hribii/mânătărcile că dau italienii 10 lei/kg și dacă nu mergi la răsărit de soare nu mai afli nimic. Ar trebui oprit exportul de ciuperci. Nimeni nu se-mbogățește din asta ci numai cârpește pe ici-colea, iar oamenii nu mai au ce culege. Natura ni le dă tuturora. Nu rar găsești prin pădure pământul răvășit, pare-se c-au început cu trufele/cartofi de pămînt. Pe la sat încă mai găsești oameni.
Ne-am întoarce…, dar nu prea avem la ce!...
Mulți români se întorc, eu personal cunosc sau am auzit de câțiva… numai că nu se face deloc tam-tam de întoarcerea lor, se face mult tam-tam că lumea pleacă din România, ăsta trebuie să fie trend-ul… de depopularea, României, de români!
Peste graniță sunt mulți care s-ar întoarce, dar nu mai au la ce, în sensul că au vândut cam tot ce aveau, ca proștii, „au dat vrabia din mână pe cioara de pe gard…” Unii nu se întorc pentru că sunt condiționați să rămână prin legile țărilor lor de reședință… (un alt exemplu este că dacă stai aici un minimum de ani, cerut de legile interne, guvernul țării respective îti dă o pensie socială, pe care ți-o taie, însă, dacă ești plecat mai mult de un anumit număr de luni… (potrivit legii), de aia mulți români pensionari stau un număr de luni în Romania și restul anului în Țările de unde-și primesc pensiile).
Un alt aspect pe care vreau să-l sesizez este că nu se încurajează întoarcerea românilor acasă. Ministrul desemnat pentru Românii din străinătate avea un proiect, (nu știu dacă a mai făcut ceva), de favorizare a întoarcerii românilor acasă. Ne așteptăm și la mai multe piedici din partea autorităților române.
Personal, eu și familia mea, am făcut acum câțiva ani o cerere către Ministerul de Interne, de a dobândi un pașaport Românesc. În prima instanță mi s-a comunicat faptul că cererea nu mi-a fost aprobată. M-am simțit insultat. Eu, provenit din moși-strămoși din neam românesc, am ajuns dintr-odată incompatibil cu părinții, moșii și strămoșii mei, în timp ce alții, de alte națiuni, și chiar cu diferiți pigmenți ai pielii lor, primeau ca pe bandă rulantă CETĂȚENIA ROMÂNĂ. Mi-am zis: „Alecse, bun-venit acasă! - Stai unde ești, căci nu aparții acestui neam!‟. Nu-i mai puțin adevărat că, revenind insistent la Consulatul din Los Angeles, după tergiversări și așteptări de aproape un an de zile, însuși d-l consul general, într-o zi de duminică, a venit la Sfânta Biserică, și, la finele serviciului divin, mi-a înmânat mie și soției, pașapoartele noastre românești, drept inalienabil al tuturor românilor de pretutindeni. Am apreciat gestul, și-i mulțumim domnului consul. Concluzia mea personală este deci că românii sunt încurajați sau chiar determinați și împinși să părăsească România, dar nu sunt încurajați să se întoarcă!
3. PRECIZAREA UNOR DATE IMPORTANTE DIN ISTORIA PAROHIEI (1990–2021)
Biserica – „Micuța Românie”
Menționam mai sus faptul că în perioada de dinaintea anului 1989, înainte de căderea comunismului (sau așa zisa cădere a comunismului) din România, în diasporă Biserica era o micuță Românie, unde conaționalii se adunau, nu numai, la Sfintele Slujbe ci și în cadrul multora și feluritelor activități comunitare (social-naționale, culturale, tradiționale, etc), cum ar fi mese lunare, picnice, întâlniri aniversare, colinde, etc. În sudul Californiei, parohia „Sfânta Treime” din Los Angeles era arhicunoscută, nu numai, statal sau național, ci și internațional. Internetul începuse să joace un rol pivotal în acest sens. Era suficient să mergi la motorul de căutare „google.com”, și să scrii doar cuvântul „biserica”, si dintr-odată îți apărea în fața ochilor pagina virtuală a parohiei „Sfânta Treime” din Los Angeles. De fapt, din acest punct de vedere, acest lucru este adevărat chiar și în zilele noastre.
PERIOADA DE TRANZIȚIE - 1990-2000
Această perioadă, așa după cum, iarăși, menționam mai sus, este considerată drept perioada de tranzit. Mulți conaționali „contemplau” la repatriere. Mulți au și făcut-o. Foarte mulți, după ani și ani, sau chiar pentru prima dată după ce părăsiseră România în condiții specific personale, se reîntorceau în România pentru prima dată. Copleșiți de schimbările de acolo și de sărăcia din Patria Mamă, cei mai mulți și-au schimbat atitudinea de susținere a Micuței Românii (Biserica), alegând să ofere suportul lor material celor de acasă, bisericilor din satele din care proveneau și, care erau în plin proces de remodelare, sau poate chiar de construire de noi biserici în localitățile de unde fiecare în parte provenea. Adesea auzeam expresia: „Părinte, anul acesta nu mai pot contribui la biserica dv, fiindcă am contribuit substanțial la biserica din satul de unde am venit, care nu mai are fonduri să continue construcția, poate să-și instaleze acoperișul sau poate să meargă înainte cu pictura icoanelor.
Am înțeles acest proces de schimbare firească în cele întâmplate după 1989 și, am apreciat întotdeauna dăruirea conaționalilor noștri de a-și ajuta bisericile satelor, sau orașelor lor de obârșie, de a-și ajuta rubedeniile și conaționalii, etc. Acte lăudabile și demn de luare în considerare, însă, aceste schimbări aveau să aducă mutații capitale în viața și existența bisericilor românești din diaspora, în general, și a comunității noastre româno-americane din Los Angeles.
Nu voi încerca să analizez starea comunităților românești din Europa Centrală și Occidentală, pe care nu o cunosc și, înțeleg că are caracteristici specifice prin migrația românilor de ordinul sutelor de mii, sau chiar milioane (Italia, Spania, etc) și de pe alte continente, însă, mă pot referi la comunitățile româno-americane, în general și, exemplific situația comunității noastre din metropola californiană.
În timp ce înainte de 1989, în sezonul verii, se organizau 4-5 picnice (principala sursă de venit pentru întreținerea bisericilor noastre), unde românii se adunau împreună, simțindu-se acasă, după 1990 s-au redus astfel de activități, pe de o parte fiindcă numărul vârstnicilor, care simțeau necesitatea unor astfel de activități s-a redus prin eliminare naturală (decese), iar cei tineri se întorceau acasă, în vacanțe, spre a-și vizita locurile natale, sau ale părinților, moșilor și strămoșilor lor. Astfel că activitățile de natura picnicelor sau a meselor lunare de vară (care împlineau plata cca 25% din bugetele parohiei), s-au redus.
Chinul păstrării tradițiilor de Crăciun, Anul Nou și Boboteaza
Dacă înainte de 1989, în perioada dinaintea Căciunului, reușeam să organizăm 3-5 grupe de colindători (20-30 de persoane), care vizitau în cele 4-5 nopți de colindat cca 150 de case, purtând mesajul praznicului Nașterii Domnului, la casele credincioșilor, aducând obolul dreptmăritorilor vizitați, 7-9 mii de dolari (8-10% din bugetul parohiei), după 1989, cu multă greutate adunăm o grupă de cca 6-8 colindători care, colectează pentru biserică, cu multă greutate cca 3-4 mii dolari (3-4% din bugetul parohiei), și asta pentru faptul că preotul paroh este întotdeanua în fruntea grupei. Motivația este întotdeauna aceeași, lipsa de voluntari, mulți enoriași fiind plecați în concedii (de regulă în România), iar alții indisponibili a primi colindătorii în perioada în care un anumit sector geografic a fost planificat pentru colindat.
Pangarul bisericii și lipsa de contribuție voluntară
În timpul sărbătorilor de iarnă vorbim despre aceeași situație. Mulți conaționali se întorceau acasă a petrece un Crăciun Românesc, cu rudeniile, zăpadă, cârnați, sarmale și caltaboși. Lipsa prezenței lor în bisericile noastre, de peste Atlantic, era simțită nu numai numeric, ci și pecuniar. Chiar și Revelioanele, cu săli arhipline cândva, înainte de 1989, n-au mai putut fi organizate (decât arareori) datorită abstenteismului firesc al participanților, fie că nu se găseau în localitate, în perioada sărbătorilor de iarnă (plecați fiind în România), fie că alegeau să petreacă în grupuri prietenești, mai mici, pe la casele prietenilor, prin rotație, pentru a elimina costurile mari pe care ar fi trebuit să le suporte dacă participau la revelioanele organizate de biserică (unde se percepea și o sumă substanțială, pentru a acoperi cheltuielile orchestrei, care asigura programul cultural de revelion) – De regulă, un revelion acoperea cca 10% venituri pentru bugetul parohial.
Artiștii nu mai găsesc o atractie pecuniară în comunitățile din străinătate
Vorbind despre programele culturale și de prezența artiștilor din România, în cadrul comunității româno-americane, din sudul Californiei, aș dori să punctez faptul că, înainte de 1989, orice artist din România, care era invitat de comunitatea noastră (biserică, societăți culturale, indivizi cu bună stare) ca să performeze în cadrul oricărei comunități, considera și, pe drept cuvânt, a fi un cineva, considera o onoare să fie invitat în America, drept pentru care, ori de câte ori performau, nu mai încetau să aducă osanale organizatorilor și inițiatorilor unor astfel de activități. Se mulțumeau cu orice fel de ofertă pecuniară. Era o onoare pentru ei să-și înscrie în portfoliu o activitate prestată în California, înainte de 1989.
După 1989, astfel de prestații nu au mai fost rentabile. Mai bine în România, cu Manele, decât în America, cu folclor autentic și tradiții. Așa că, mulți dintre consacrații actori și artiști din România au ales a sta în România, pentru căștigul lor financiar în detrimentul participării și prezenței lor în cadrul cumunităților din diaspora.
Noi am pătstrat tradițiile (evenimentele naționale) – timp de 30 de ani după revoluție
Libertatea în biserică (mai cu seamă în America)
Declarațiile recente ale unor tineri români sunt impresionante: „Am câștigat o revoluție, dar nu știm ce să facem cu ea. Suntem liberi, dar, încă temători, suspicioși, nu înțelegem ce-i democrația.” Vor trebui să treacă două generații pentru ca românul să se simtă cu adevărat liber, fără complexe, respectând pe cei din opoziție.
Confuzia se simte, nu numai la eroii revoluției, ci și la refugiații mai vechi, veniți în Statele Unite, cu concepția greșită că libertățile americane sunt nelimitate. Încă de la aeroport sunt întâmpinați cu surpriza: „No smoking”, „No litter”, „No crossing”, „No turn on red”, „Keep right”, „Keep left”, „For employees only” și, încă, au impresia că au greșit adresa. Ce fel de democrație o fi aceasta? Atât de multe restricții, atâtea limitări?!
Intr-adevăr, sunt niște limitări, pe care noi le cerem, pentru care votăm, pentru care plătim taxe, ni le impunem, pentru că nu există adevărată democrație fără restricții, precum, nici libertate nu există fără responsabilitate. Viața, însă, nu are sens, fără o disciplină morală.
Unii dintre acești români, nou-veniți, fiind născuți și crescuți în credința ortodoxă, s-au alăturat bisericilor vechilor emigranți, făcând eforturi să se adapteze mentalității românilor-americani. Alții au cerut episcopului permisiunea de a înființa misiuni și parohii ortodoxe în lirnba română.
Avem toată admirația pentru acești preoți și credincioși, fugiți de teroarea comunistă, care, deși săraci, fac toate sacrificiile pentru menținerea acestor parohii.
Greutatea vine de la neînțelegerea bisericilor americane ca instituții independente, într-un stat democrat. Bisericile, aici, sunt libere, nu au nimic cu statul, guvernul nu le ajută, dar nici nu le cere. În primul rând ne-ar plăcea să credem că singurul motiv care i-a determinat pe noii veniți să ceară înființarea de parohii noi, este nevoia mântuirii sufletului. Biserica nu poate fi nici club politic, nici grup sportiv și de dansuri naționale, nici asociație culturală. Nu știu dacă sunteți informați că „Uniunea și Liga‟ au o mulțime de asociații în acest scop.
Biserica Ortodoxă are un singur țel: să asigure credinciosului o viață sacramentală, în vederea sanctificării și îndumnezeirii omului. Acesta este și scopul pentru care Dumnezeu s-a făcut om, a pătimit și a înviat din morți, iar în ziua cincizecimii, prin Duhul Sfânt, a întemeiat această instituție.
Dintre toate instituțiile lumii libere, biserica are cea mai strictă disciplină. Ea izvorăște din Sfintele Canoane și este statuată prin legi și regulamente de funcționare, care sunt aprobate de guvernele respective și sunt declarate constituționale prin însuși actul de încorporare a unei mitropolii, episcopii, ori parohii. Când autoritățile locale semneaza acel act, ele cer, mai întâi, aprobarea episcopului, în cazul unei biserici structurate ierarhic și, înteleg că parohia respectivă va funcționa respectând statutele acelei episcopii. Acele statute sunt onorate și în tribunale, în cazuri de litigii între preoți și parohieni.
În America, procesele religioase se judecă conform statutelor de organizare a bisericii respective. La alte legi judecătorii nici nu se referă. Așa că, în biserică, nimeni nu face ce vrea sau ce crede el că e bine. Toți trebuie să respecte statutele, altfel acea parohie nici nu poate exista, se auto-desființează.
De aceea, nu surprinde faptul că mulți dintre refugiații din România, membri ai parohiilor noastre, nu vor să țină seama de Statutele Episcopiei, în hotărârile pe care la iau. Nu numai că nu le citesc, ci le ignoră, ba chiar le disprețuiesc cu expresii ca: „Să nu-mi spună mie episcopul sau preotul ce trebuie să fac. Mi s-a poruncit destul în România comunistă. Aici am venit să fac ce vreau.” Nicăieri, în America, nu faci ce vrei, cu atât mai mult în biserică. Toată lumea respectă Statutele Bisericii, în frunte cu Episcopul și Consiliul Episcopesc. Numai Congresul are dreptul să le schimbe. Nimeni nu este obligat să devină membru sau preot al unei parohii în episcopia noastră, însă, dacă vrea să fie, trebuie să respecte disciplina, pentru că Biserica Ortodoxa Română din America nu este un „sat fără câini”. Există Episcop, Consiliu, Consistoriu, Congres ...
Nu orice preot venit din România se poate duce într-o parohie și poate să slujească pentru că îl plac oamenii, sau mai bine zis, unii oameni. La rândul lor parohienii nu au dreptul să-și aleagă preot pe cine vor ei. Există o procedură. Preotul trebuie cerut de la Episcopie, unde își depune actele și este veriticat dacă este preot cu adevărat. Abia după ce Episcopul își dă avizul, preotul poate fi numit sau ales, așa cum prevăd statutele episcopiei. Oamenii se pot înșela, neînțelegând rostul bisericii. Nu orice om cu voce frumoasă, sau bun predicator, este vrednic de Sfânta Taină a Preoției.
Mulți dintre refugiații veniți din România nu înțeleg că, a fi membri în buna rânduială ai unei parohii, trebuie să se spovedească și să se cuminece de cel puțin patru ori pe an, în timpul posturilor, iar cei care trăiesc necununați la biserică, nici nu pot deveni membri, oricât de bogați ar fi ei și oricâte donații ar oferi bisericii.
Unii, interpretează greșit chiar rațiunea plății taxelor anuale de membrie: critică, se revoltă sau, pur și simplu nu plătesc. Evident că, în România, creștinul este membru al bisericii prin botez, fără să figureze pe vreo listă. Se duce la biserică, se roagă și vine acasă, fără să-l preocupe costul electricității, reparația bisericii, ori salariul preotului. Biserica este întreținută de stat. Dar, bineînțeles, este și controlată. Statul american nu ne ajută cu nimic, dar nici nu ne cere nimic, nu ne controlează. Îți trebuie biserică? Zideste-o! Ai nevoie de preot? Plătește-l! Biserica poate să aibă școli, orfelinate, case de bătrâni, chiar și universități și spitale. Toate vin din donațiile credinciosilor. Este o mândrie pentru un american, când primește salariul, să-și plătească cota lunara la biserică. Cei care sunt crescuți într-un sistem cu biserică de stat, nu pot înțelege aceste aspecte.
Faptul că, în America, parohienii plătesc pe preot cu un salariu lunar, nu le dă acestora dreptul să-l trateze ca pe un servitor, adică să-i spuna: „Părinte, noi te plătim să faci ce zicem noi!” Preotul trebuie să învețe să mustre, să îndrepteze, autoritatea lui nu poate fi știrbită. Să nu i se spună preotului ce să predice, cum să facă slujba, sau cu câte lingurițe să împărtășească. În oficiul său sacerdotal, preotul este controlat numai de episcop.
Pe de altă parte și preoții au datoria de a cunoaște și a respecta regulamentele Episcopiei. Majoritatea conflictelor între preoții nou-veniti și credincioși, survin din faptul că ambele părți nu respectă statutele. De aceea, îl pun pe Episcop în situația de a nu-i putea apăra în fața poporului. Asemenea preoti își ruineaza prestigiul moral. Autoritatea preotului nu consistă în puterea unei argumentări ambițioase, ci mai degrabă în tăcere, răbdare, credință și blândețe. Mai mult respect caștigă un preot care rabdă insultele, decât unul care acționează violent, transformând biserica într-o mahala.
Este de datoria noastră să avertizăm pe preoții și credincioșii veniți de curând în Statele Unite, să nu înteleagă greșit libertățile americane, să nu trateze ușor disciplina din parohiile ortodoxe. În biserică există canoane și legi, încă de la Sfinții Părinți. Indisciplinații, neascultătorii, rebelii, nu au ce căuta, fiindcă Bserica nu este un loc pentru ambiții. Singurul scop al acestei instituții dumnezeiești este mântuirea sufletului.
(+Nathaniel - Preluare din Viața Creștină, vol. XXXIII, April-June, 1990, pp. 3-4)
II. Câteva evenimente comunitare după Revoluția globală din 1989
Detalii despre activitățile parohiale după 1900,
în Revistele "VIATA CRESTINA" 1992-2021
Revista Viața Creștină (tipărită semestrial)
20212020 |
2021 Easter Edition2020 Easter Edition |
2021 Christmas Edition2020 Christmas Edition |
---|
2019 |
||
---|---|---|
2019 |
||
2018 |
||
2017 |
||
2016 |
||
2015 |
||
2014 |
||
2013 |
||
2012 |
||
2011 |
||
2010 |
||
2009 |
Revista Viața Creștină (tipărită trimestrial)
Activități principale în perioada 1900-2021
Plănuirea aniversării a 60-a a Bisericii „Sfânta Treime” (pentru 1999). Se plănuiesc deja aranjamentele sărbătoririi celei de a 60-a aniversare a Bisericii Ortodoxe Române din Los Angeles, California, sub patronajul IPS Sale Arhiepiscopul +Nathaniel, peste un an, 7 noiembrie 1999. Vom reveni cu amănunte, la începutul anului viitor.
Lunile octombrie-noiembrie - Filarmonica din Constanța, formată din cca 60 de membri, a organizat cea de a 7-a ediție a Festivalului Românesc, în metropola Los Angeles. Compozitorul Radu Ciornei, directorul și dirijorul Filarmonicii, a coordonat câteva concerte, între care unul a fost dedicat celei de a 60-a Aniversare a bisericii noastre.
Revista „Viața Creștină”, vol.42/nr.2 (aprilie-iunie 1999, pag. 26-28, prezintă lista tinerilor comunității care au graduat de la diferite școli, colegii, cursuri de specialitate, astfel: Claudia Anne Alecse (Alemany High School), Nicoleta Comboianu (Alemany High School), Alex Mangu (Van Nuys Math/Science Magnet High School), Robert Mangu (Van Nuys Middle High School), Emilie Mitescu (Pomona High School), Sabrina Michelle Petrescu (Chatsworth High School), Mira Laila Trufașiu (Notre Dame High School), Alex Rotaru (University of Southern California, School of CNTV – Fine Arts in Film/TV production), Steven C. Sapera (Whittier Law School) și dr. Irina Popescu cu dr.(psa) Antoanela Frunză, care au trecut cu brio toate examenele naționale ale Bordului Medical Național.
Comunitatea românească din California este vizitată de corala „AXIOS”.
În perioada 7-16 decembrie 1999, Corala „AXIOS” (formată din 36 de tineri profesioniști, în majoritate teologi), au vizitat, pe «nepuse masa», pe frații lor româno-americani din California. Grupa colindătorilor era condusă de arhimandritul Melchisedec Dobre, starețul mânăstirii «Cota 1000». Dr. Nicolae Constantinescu, consulul general al României în Los Angeles, a primit un telefon de la organele americane de imigrare, prin care a fost informat de faptul că, în aeroportul LAX se află un grup de teologi, colindători din România, care primiseră viza de intrare în America, în mod misterios, pentru «a-și colinda frații români din metropola californiană». În disperarea sa, d-l consul mi se adresă telefonic cu rugămintea de a le oferi «neinvitaților musafiri» adăpost și mâncare pe întreaga perioadă a șederii lor în Califonia, și de a-i ajuta cu fonduri pecuniare pentru continuarea sejurului lor în America. Subsemnatul, care nu refuză niciodată, pe nimeni, și nici un proiect patriotic/nationalist, și-a asumat această grea responsabilitate, și a primit în găzduire, la biserica „Sfânta Treime” pe ambulanții vizitatori. Oaspeții au dormit «care, cum a putut»: în capelă, pe scena sălii parohiale, în cafas, etc. Enoriașii au sărit în ajutor și, au adus ajutoare, în folosul oaspeților, pături, perne, saltele portabile (sleeping bags), mâncare. O notă hazlie: Starețul insista să-i hrănim pe acești tineri cu mâncare de post. De unde să iei cazane de iahnie de fasole, sau lighiane cu salată de cartofi și salate de vinete si alte verzituri, pentru nu mai putini de 36 de persoane, timp de peste o săptămână?! În ultimă instanță am luat hotărârea de a le oferi oaspeților nu numai dispensă pentru mâncare cazuală (pe care în mod canonic o oferă numai Chiriarhul locului), însă și cele peste 75 kg de cârnați românești, pregătiți pentru vânzare în parohie de doamnele „Reuniunii”, pentru Crăciun și Revelion/Anul Nou. De asemenea, în colaborare cu frații preoți coslujitori ai bisericilor românești din Sudul Californiei, am organizat concerte în câteva dintre parohiile metropolei Los Angeles: „Sfânta Treime” (Los Angeles), „Sfânta Marie” (Anaheim), „Sfinții Arhangheli” (Torance), „Sfântul Inocențiu” (Tarzana). Totalul ajutoarelor financiare a fost de cca $5,500.00, pentru ajutorarea oaspeților. În ziua de duminică 12 decembrie 1999, „AXIOS”, sub bagheta talentatului dirijor Iulian Stoica (un tânăr de numai 23 de ani) a interpretat, în sala mare parohială, în prezența a peste 300 de participanți, un adevărat regal muzical. În cele peste 2 ore de colinde (40-50 la număr), au fost interpretate colinde românești, americane, franțuzești, rusești, grecești, spaniole și germane. În schimbul sacrificiilor, susținerii acestui proiect, biserica noastră a beneficiat (de atunci și până în prezent) de rămânerea în America a teologului de mare valoare, basistul Gabriel Vamvulescu, care, la finele turneului american, a decis să rămână în California, și să susțină la strană biserica noastră, în calitate de cantor, hirotesit întru ipodiacon de IPS Arhiepiscop +Nathaniel în ziua de duminică 26 februarie 2002.
Anul 2000 - Anul Eminescu
A fost dedicat de poporul român aniversării a 150 ani de la nașterea marelui poet Mihai Eminescu.
Din inițiativa regizorului Dumitru Caranfil, duminică, 26 martie 2000, parohia noastră a sărbătorit acest sfânt eveniment, atașat de aniversarea Unirii Basarabiei cu Patria Mamă, printr-un serviciu divin comemorativ, la sfârșitul Sfintei Liturghii, și un banchet aniversar în sala mare parohială, cu un program specific intitulat „Din Tezaurul poeziei românești – Te cântăm scumpă Basarabie, Pământ Românesc!”. |
Reuniunea Doamnelor a servit o masă aniversară, cu preparate pescărești, sărbătorind în acel week-end și praznicul Bunei-Vestiri.
Scrisoare-document din partea pastorului Baptist,
Petru (Pete) Popovici, 17 ianuarie 2000
Am fost binecuvântat să-l cunosc personal și să devenim apropiați sufletește întru Hristos, Domnul nostru, cu domnul Pastor Petru (Pete) Popovici, minunat părinte spiritual și scriitor al bisericii baptiste încă de pe vremea când Domnia Sa era liderul celei mai mari comunități românești din Sudul Californiei, Biserica Română Baptistă din Bellfrower, prin anii Ꞌ82-'83 (urmaș al renumitului pastor baptist Richard Wurbrand), când subsemnatul tocmai venea la Los Angeles ca preot paroh al Bisericii Ortodoxe Românești „Sf. Treime" din această metropolă. Și, am ramas legați sufletește până în zilele de astăzi, chiar și după ce domnia sa, ieșind la pensie, s-a mutat cu familia în Auburn, Georgia. Subsemnatul a continuat să-i trimită domnului pastor revista „Viața Creștină‟ și la noua sa adresă, iar domnia sa ne trimetea, cu fidelitate, cărțile sale, de o înaltă ținută spirituală, tipărite de-a lungul anilor, lucru pentru care, și pe această cale, țin să-i fiu recunoscător.
La începutul anului 2000 am primit din partea domnului Pastor Popovici o casetă video „Viața lui lisus, după Evanghelia lui Luca”, dimpreună cu un mișcător cuvânt de încurajare duhovnicească, rezonanța apelului său permanent către toți frații români și româno-arnericani, indiferent de apartenența religioasă, mesaj pentru care îi multumim din tot sufletul și pe care îl împărtășim cu drag cu cititorii revistei noastre, în cele ce urmează:
Auburn, la 17 Ianuarie 2000 - Stimate Domnule Protopop Alecse,
Țin și pe această cale să vă mulțumesc mult pentru revista „Viața Creștină” ce mi-ați trimis-o cu regularitate și anul trecut. Ea mi-aduce aminte mereu de anii petrecuți pe meleagurile Callforniei și de atâtea nume cunoscute. Domnul Dumnezeu să vă răsplătească bunăvoința. Îmi place felul cum o redactați și bogăția de material. Dar, îmi pare rău că, din miile de români din aria Los Angeles, așa de puțini sunt gata să-și plătească membria și să se facă membri ai bisericii. În aceste vremuri critice, spiritualicește, de destrămare a famililor și de mare păcătoșenie, e necesar ca românii să-și dea seama că nu banii și belșugul fericesc viața, căci atâția bogați au căminele ruinate. E bine ca românii să se apropie de Dumnezeu.
Alăturat trimit, aici, Bisericii Dvs. filmul „IISUS” în limba română. Fimul e de 120 minute. Mi se pare că a fost realizat prin 1981, când eu eram încă la Los Angeles. Am fost chemat de World Vision și m-au întrebat dacă putem traduce filmul în limba română. Mi l-au dat să-l vizionez acasă. Era ușor de tradus, că sunt cuvintele din „Evanghelia după Luca”. Le-am spus că îl putem traduce și, s-a lucrat traducerea. Ei au căutat pentru rolurilele principale câțiva artiști români și, l-au găsit pe Nuțu și alți câțiva artiști, și astfel au suprapus traducerea lui în limba română. Pe atunci filmul era tradus în 53 de limbi, iar traducerea în română era a 54-a. Astăzi este tradus în peste 400 de limbi și e vizionat pe tot globul. Fimul e creștin, nu e confesional. Cred că poate fi folositor să-l vizioneze și să-l audă românii, în limba lor maternă, în apropierea sărbătorilor de Paști. Dacă îl anunțați din timp pentru o duminică seara, sau chiar pentru două, veți avea o frecvență frumoasă. Domnul Dumnezeu să vă binecuvânteze în marea răspundere ce o aveți! În glorioasa Lui slujire, Petru Popovici (fost pastor al bisericii Baptiste din Bell Flowers, California) - Sursa: Revista „Viața Creștină”, vol.43, no.1/ianuarie-martie 2000, pag.43.
TVRW-(TVRomaniaWest) transmisiuni din Los Angeles
(Duminică, 9 aprilie 2000)
În dorința de a ține comunitatea româno-americană, din Sudul Californiei, informată cu ce se întâmplă în România și, în dorința de a se perpetua tradițiile românești în comunitatea româneasca, pe plaiurile Californiei, câțiva lideri ai comunității noastre : Alex Dumitru (președinte, specialist în ale televiziunii), pr. Constantin Alecse (vicepreședinte) și prof. univ. Domnita Dumitrescu (secretară) au înregistrat o companie, TVRW-TVRomaniaWest (website :www.TVRomaniaWest.com), care să transmită emisiuni TV, o oră pe săptămână, duminica între 3:00-4:00 pm, prin contract cu TV_Cablu LA – The Learning Channel, o companie americană. Din Bordul Director, în calitate de sfătuitori, au mai făcut parte Petru Popescu, scriitor și producător de filme, IPS +Nathaniel, Arhiepiscop ROEA, Dan Fornade, profesor, scriitor, editor, și lexicograph, George Alexe, scriitor și critic literar. TVRW-TVRomaniaWest, în colaborare cu TVR-Internațional a transmis, în California, timp de cca 7 ani (2000-2006), emisiuni TV de interes comunitar, știri din România, programe culturale, activități politice, interviuri, comentarii, sport, muzică populară și ușoară, viața spirituală, locuri și imagini pitorești de pe plaiurile natale, tradiții românești de Paști, de Crăciun, etc. Emisiunea se susținea cu sacrificiile fondatorilor și ale susținătorilor locali. A necesitat un sacrificiu binemeritat în interes comunitar. Programul și-a încetat activitatea în anul 2006, când, datorită internetului și a transmisiunilor directe din România, prin cablu (în prezent, contra cost pot fi accesate prin Internet peste 30 de canale), existența proiectului TVRomaniaWest nu a mai fost necesară. Sursa: Revista „Viața Creștină”, vol.43, no.1/ianuarie-martie 2000, pag.24-25.
A 58-a Convenție a „Uniunii și Ligii” Societăților Românești din America
31 august-7 septembrie 2000
Sâmbătă seara, 2 septembrie, părintele Constantin a oferit binecuvântarea dineului oficial al Convenției, iar a doua zi, mulți dintre cei peste 50 de membri ai Uniunii și Ligii, în frunte cu d-na Georgeta Blebea Washiongton, președinta națională, au participat la Sfânta Liturghie și la slujba de parastas a fondatorilor Uniunii, oficiată în biserica noastră „Sfânta Treime”, slujbe urmate de o masă comunală, oferită de societatea „Viitorul Român”, în sala mare parohială.
LUCEAFARUL ROMANESC - WHO'S WHO DIVISION
(Februarie 2001)
Peste ani, când se vor scrie alte cărți pentru și despre diaspora românească, când praful se va așterne peste paginile "Enciclopediei", când munca celor ce vor veni la rând va întoarce o filă în istoria pribegiei noastre, aceea va fi doar una de completare și actualizare a unui material existent. Puțini își vor da seama de greutățile, condițiile neprielnice și relațiile tensionate din comunitățile noastre de peste hotare, în momentul în care primul volum al lucrcării a văzut lumina tiparului. Mulți vor refuza să creadă că această carte a apărut într-o perioadă când, în afara granițelor, unii lideri români – religioși sau laici - din aceeași urbe treceau unii pe lângă ceilalți fără să se salute, iar diaspora era aproape ignorată de cei care ar trebui s-o apere, s-o ajute și s-o iubească.
Volumul de față - "500 DE PERSONALITĂȚI ROMANEȘTI DIN S.U.A. și CANADA" face parte din seria "Românii din America", cărora le-am acordat un spațiu sporit dat fiind numărul mare și importanța lor în ansamblul diasporei românești. Versiunea în limba engleză „Romanian-American Who's Who” - va fi publicată ulterior. Nevoia unei lucrări de referință despre personalitățile de origine română stabilite peste ocean s-a făcut simțită în ultimele decenii, în special după 1989, când zeci de mii de emigranți români s-au stabilit în S.U.A. și Canada.
Arhimandritul Irineu Duvlea a fost ales Episcop Vicar (ROEA-29 iunie 2002)
Cu participarea unui număr de 117 delegaţi, Congresul Electoral, întrunind condiţiile cerute de Constituţie (prezenţa a 2/3 din totalul tuturor delegaţilor parohiilor şi a celorlalte auxiliare ale Episcopiei), a purces la votare prin vot secret. Întrunind voturile necesare alegerii, preşedintele Congresului, IPS Sa Arhiepiscopul Nathaniel a sugerat şi, Congresul a acceptat, ca să considere alegerea Arhimandritului Irineu drept Arhiereu-Vicar prin aclamaţie. Protopopul Constantin Alecse și cei 2 delegați mireni, reprezentanți ai Bisericii „Sfânta Treime”, au participat la acel istoric congres electoral.
Festivalul Românesc din Los Angeles (6-7 iulie 2002)
Din inițiativa și sub îndrumarea părintelui paroh Constantin Alecse, al Bisericii "Sfanta Treime" din Los Angeles și protopop al Protoieriei Coastei Pacifice, în zilele de sâmbătă și duminică, 6-7 iulie 2002, a avut loc primul Festival Românesc din Los Angeles.
Ideea organizării, măreață desigur, colporta totuși riscul ineditului, în ceea ce privește reușita, atât din punctul de vedere al muncii de pregătire și organizare, cât și al participării invitaților. Locul festivalului a fost ales Griffith Park, în weekend-ul ce-a urmat sărbătoririi Zilei Naționale a Americii.
Timpul a fost frumos, însorit și, se spune că Însuși Dumnezeu zâmbește oamenilor când apare soarele. Mulți s-au intrebat: Oare cum va fi acest festival?! Oare ce vor zice americanii (de alta etnie) despre noi?!
Sinceri să fim, și noi ne-am gândit că este prima încercare de acest fel și, de aceea trebuie ca fiecare să-și mărească eforturile pentru reușita acestui festival.
Si, intr-adevăr participarea la festival a întrecut așteptările, numărul participanților fiind estimat la cca 6000 persoane, din care cca 1000 americani.
Munca nu a fost ușoară: s-au întins, pe iarbă, corturi, mese, scaune, iar printre copaci au fost puse baloane tricolore, au fost deschise chioșcuri cu exponate românești la preturi accesibile. Mâncarea și băuturile speciale românești, muzica, dansurile, au imprimat o atmosferă de sărbătoare și frăție, deși cei mai mulți dintre participanți, desigur, nu se cunoșteau între ei.
De un real succes s-a bucurat si orchestra „Valachia” din Chicago, precum și formația de dansuri „Izvorașul” din Minesota, sosite la Los Angeles, special pentru acest festival. De asemena cântărețul american George Thomas l-a personificat pe Elvis Presley, cu mult talent.
Da, totul a fost frumos, antrenant, amuzant, într-un cuvant, a fost o reușită. De aceea, efortul, aș spune uriaș al organizatorilor, se cuvine a fi apreciat în egală măsură, căci pentru această reușită s-a muncit mult, perseverent și bine organizat. (reportaj de Nicolae D. Rusu)
A 65-a aniversare a bisericii, 6-7 noiembrie 2004, a fost prezidată de IPS Sa Arhiepiscop Nathaniel. Înaintea Sfintei Liturghii arhierești din ziua de duminică 7 noiembrie IPS Sa l-a binecuvântat pe dr. Razvan Iosif Bena ca ipodiacon. Banchetul aniversar festiv a avut loc la Hotelul Hilton din Glendale.
A 70-a aniversare a Bisericii Sfânta Treime, 7 iunie 2009. La această aniversare, din motive binecuvântate, IPS Arhiepiscop Nathaniel nu a putut să fie cu noi, dar ne-a trimis binecuvântări arhierești.
A75-a aniversăre a Bisericii Sfânta Treime, 8 iunie 2014, a fost prezidată de IPS Arhiepiscop Nathaniel. La această aniversare, Biserica a primit un nou Sfânt Antimis, semnat de IPS Sa Arhiepiscop Nathaniel, în care se găsesc Sfintele moaște ale "Sf. Akakios Kavsocalivites, din Muntele Athos".
Cea de a 80-a aniversare a Bisericii, la care am participat azi cu toții, au avut loc între 15-17 iunie 2019, sub Înaltul Patronaj al IPS Arhiepiscop Nathaniel. Cu această ocazie teologul Florin Iftode a fost hirotonit întru diacon (Sâmbătă 15 iunie) și în Sfânta Taină a Preoției, Duminica Rusaliilor (16 iunie 2019). De asemenea, cu aceeași ocazie s-a lansat enciclopedia "Românii din California", de către autor, Prof. Dr. Dan Fornade.
Recunoștină, din partea IPS Nathaniel pentru organizarea celei de a 80-a aniversare a Bisericii - “24 iunie 2019 - Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul - Re: Cea de-a 80-a aniversare a Parohiei - Dragă Părinte Constantin, membrii ai Consiliului Parohial și voluntarii Evenimentului Aniversar, După ce am călătorit în mai multe parohii pentru hramuri și aniversări, în ultimele luni, dorim de această dată să vă mulțumim vouă pentru eforturile, planificarea și executarea programului de sărbătorire a celei de a 80-a aniversare a bisericii Sfânta Treime. A fost cu adevărat o mare bucurie să fiu cu voi în biserică, Duminica 15 și 16 iunie, la slujbele sacerdotale, precum și la celelalte evenimente aniversare, la care ați avut o participare optimă. Vă felicităm pentru munca grea depusă pentru această sărbătoare aniversară și ne rugăm ca spiritul de comunitate ce vă unește să continue, să strălucească și mai mult în drumul pe care această parohie îl continuă până la aniversarea centenară, plină de viață, de încredere, și rugăciune spre împlinirea tuturor lucrurilor celor bine-plăcute lui Dumnezeu. Câteva parohii din Episcopia noastră, de Dumnezeu păzită, a atins déjà această piatră de hotar, centenarul, de aceea noi ne rugăm ca și parohia voastră să urmeze acest drum înainte. Cu multumiri si binecuvantari arhierești,+ NATHANIEL
(Arhiepiscop de Detroit și Episcopia Ortodoxă Română din America * Biserica Ortodoxă din America)
Anul 2020 - Anul Pandemiei Coronavirusului, Covid-19
Cum sunt bisericile afectate de către Coronavirusul "Covid 19"
La 28 ianuarie 2020, președinția UE a decis să activeze mecanismul integrat al UE pentru un răspuns politic la crize (IPCR - este cadrul UE pentru coordonarea la cel mai înalt nivel politic a crizelor transsectoriale). La acea dată acest Forum internațional anunța oficial că lumea întreagă a devenit martoră la răspândirea rapidă a unui virus numit SARS-CoV-2, precum și la boala pe care acesta o provoacă, numită Boala Coronavirus 2019 sau Boala Virusului Corona, adesea prescurtată sub denumirea de COVID-19.
IPS Arhiepiscop Nathaniel prin scrisoarea din 17 Martie 2020 anunța credinbcioșii parohiilor și misiunilor ROEA că "suntem martorii pandemiei cumplite care a pus stăpânire pe întreaga lume, precum și asupra propriei noastre țări... de aceea, suntem cu toții îndemnați să evităm întâlnirile de orice fel... inclusiv întrunirile din cadrul parohiilor: liturgică, administrativă și socială, cel puțin până la data de 31 martie.
La 2 Aprilie 2020 IPS Sa Arhiepiscopul Nathaniel transmitea tuturor parohiilor ROEA o dispoziție arhierească privind Sfântul și Marele Post și Praznicul Învierii Domnului 2020, anunțând că TOATE BISERICILE ȘI MISIUNILE Episcopiei ROEA vor rămâne ÎNCHISE PUBLICULUI pe întreaga perioadă a POSTULUI MARE, SĂPTĂMÂNA PARIMILOR, SFINTELE PAȘTI - ÎNVIEREA DOMNULUI - și SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ, până la DUMINICA SF. TOMA (26 Aprilie 2020), adică întreaga lună Aprilie 2020. Este pentru prima dată în istoria Episcopiei, și în marea majoritate a Bisericilor creștine din întreaga lume când Sfintele Locașiri sunt închise la Marele Praznice Împărătești legate de Praznicul Învierii Domnului.
Dispoziție arhierească privind Sfântul și Marele Post
și Praznicul Învierii Domnului 2020
Locații - Dacă biserica și casa parohială se află pe aceeași proprietate, slujbele rânduite pot fi săvârșite de către preot numai împreună cu membrii familiei care locuiesc în permanență în casa parohială. Accesul altor persoane nu poate fi permis. Ușile bisericii trebuie să rămână închise în timpul slujbelor, dar și după ce acestea au fost săvârșite; prevederile recomandate în materie de sănătate trebuie respectate.
Dacă preotul trebuie să se deplaseze la biserică, slujbele nu pot fi săvârșite în biserică, motivul fiind tocmai deplasarea. El poate sluji în cadrul locuinței sale.
Difuzarea slujbelor - Slujbele rânduite spre a fi săvârșite pot fi difuzate în totalitate prin intermediul rețelelor de socializare adecvate de tip media, în conformitate cu experiența și cunoștințele preotului.
În cadrul locuinței: Nu pierdeți din vedere faptul că, dacă nu știți cum să realizați această conexiune, este interzis să invitați pe cineva pentru a vă asista în acest sens.
În cadrul bisericii: Dacă aveți binecuvântarea de a sluji în biserică, în conformitate cu ceea ce s-a afirmat mai sus, se aplică aceleași dispoziții – este interzis să apelați la ajutorul cuiva pentru a stabili o conexiune de acest tip.
Slujbele religioase - Liturghiile darurilor mai înainte sfințite (așa cum s-a hotărât) nu pot fi săvârșite din cauza închiderii bisericilor în conformitate cu indicațiile autorităților civile.
Canonul cel Mare poate fi rostit în orice zi, nu doar în cursul zilei de Joi, 2 aprilie.
Acatistul Maicii Domnului poate fi rostit Vineri, 3 aprilie.
Sâmbăta lui Lazăr - Nu se va săvârși Dumnezeiasca Liturghie în Sâmbăta lui Lazăr.
Vecernia poate fi săvârșită în biserică sau în locuință, doar în conformitate cu ceea ce s-a afirmat mai sus.
Intrarea Domnului în Ierusalim / Duminica Floriilor - Nu se va săvârși Dumnezeiasca Liturghie în această duminică.
Utrenia: Slujbele Deniilor pot fi săvârșite în zilele stabilite.
Sfânta și Marea Miercuri - Sfântul Maslu: O slujbă adaptată poate fi săvârșită, fără sfințirea uleiului. Rugăciunile începătoare, lecturile scripturistice și, eventual, rugăciunile corespunzătoare, pot fi rostite. Ar putea fi oportună rostirea unei scurte predici, adecvată situației de criză prezentă în lume și fragilității naturii umane decăzute.
Sfânta și Marea Joi - Nu se va săvârși Dumnezeiasca Liturghie. Pregătirea Sfintei Euharistii pentru cei bolnavi va putea fi săvârșită ulterior, într-o perioadă oportună, marcată de bucurie.
Utrenia: „Slujba celor 12 Evanghelii” poate fi săvârșită în conformitate cu ceea ce s-a indicat anterior.
Sfânta și Marea Vineri - Vecernia scoaterii Sfântului Epitaf poate fi săvârșită așa cum s-a menționat mai sus. În cadrul locuințelor, eventual amplasarea unei cruci pe o masă ar fi adecvată și mai mult decât suficientă. Utrenia cu Prohodul Domnului poate fi săvârșită așa cum s-a precizat anterior. Nu se va oficia procesiunea în jurul bisericii.
Sfânta și Marea Sâmbătă - Miezonoptica (dacă se săvârșește de obicei).
Utrenia poate fi săvârșită doar în biserică, fără nicio procesiune în afara acesteia.
Nu se va săvârși Dumnezeiasca Liturghie; nici în biserici și nici în locuințe.
Vecernia Învierii poate fi săvârșită în cadrul bisericii sau al locuinței, așa cum s-a menționat mai sus.
Săptămâna Luminată - Utreniile Învierii pot fi săvârșite în conformitate cu ceea ce s-a indicat anterior.
Indicații ulterioare vă vor fi transmise în funcție de cerințele momentului respectiv.
+NATHANIEL, Un om păcătos pe drumul pocăinței
Romanian Orthodox Episcopate of America /
A Diocese of the Orthodox Church in America
2020 - Duminica Rusaliilor, Hramul Bisericii Sfânta Treime
Cu multă durere sufletească pentru prima dată în cei peste 80 de ani de existență (1939-2020), Biserica noastră, SFANTA TREIME, a sărbătorit Hramul cu un număr foarte restrâns de credincioși (potrivit regulilor civice ale Statului California, și a Directivelor primite de la Sfânta Episcopie, care au fost tipărite în revista parohială, ediția de Sf. Paști 2020. În condițiile date, s-a săvârșit Sfânta Liturghie praznicală, urmată de Vecernia cea Mare a Rusaliilor. Ne-a lipsit Banchetul de Hram. Am înălțat rugăciuni ca Bunul Dumnezeu să ne învrednicească, în viitorul nu prea îndepărtat, să ne vedem cu toții la Sfânta Biserirică, la Slujbele Sacerdotale, și agapele frățești după slujire. La Mulți Ani! Bisericii Sfânta Treime, la Ziua Numelui!
2021 - Slujbele Bisericeşti de la Sâmbăta lui Lazărpână la Sf. Inviere,
și din Săptămâna Luminată, Duminica Tomii și până la Rusalii (Hramul Bisericii)
Prin revista Viața Creștină, Ediția de Sfintele Paști 2021, am anunțat credincioșii comunității că Biserica este deschisă, cu anumite restricții privind numărul de participanți, dar și modul în care se desfășoară Sfintele Slujbe în timpul Sărbătorilor legate de Praznicul Învierii Domnului 2021. De asemenea, prin revistă, dar și prin intermediului siteului bisericii www.biserica.org sm făcut public programul detaliat al slujbelor liturgice, pe întreaga perioadă a Postului Mare, Perioada Pascală și cea până la Pogorârea Duhului Sfânt (Hramul Bisericii).
Ședința de urgență a consiliului parohial din 13 iunie 2021
La primirea unei scrisori de la cancelarul ROEA, semnată de cancelarul David Oancea, la data de 9 iunie 2021, trimisă electronic către pr. Constantin Alecse (paroh) și membrilor consiliului parohial al Bisericii Ortodoxe Române Sfânta Treime, și enoriașilor bisericii în general, președintele consiliului a convocat o ședință de urgență a Consiliului Parohial în ziua de duminică, 13 iunie 2021, Au participat un număr de 20 de membri, din cei 24, și au discutat subiectele legate de cele enunțate în scrisoarea Episcopiei. Detalii vor fi date într-un subcapitol separat, intitulat "AMF Estate vs. Building Project"