Imperiul Roman, în veacul I al erei noastre,
Primit-a crezul creștin și al bisericii romane,
Prin discipolii lui Iisus, cu limbile lor sacre,
Mult slăvindu-L pe Iisus, cu sfinte miresme.
Și astfel au fost scrise cele patru Evanghelii,
De la apostolii: Matei, Marcu, Luca și Ioan.
Cu vorbele, faptele, moartea, taina învierii,
Acestea alcătuind Noul Testament roman.
Creștinii îl recunosc ca Sfântă Scriptură,
Și, împreună cu Vechiul Testament evreu,
Alcătuiesc Biblia Creștină, cu sfânta-i aură,
Creștinismul fiind cuvântul lui Dumnezeu.
De la-nceputul misiunii sale, Iisus a adunat
Apostoli și mulțimi, ca să-I continue opera,
Ei au întemeiat comunități care i-au urmat,
În Siria, în Asia Mică, în Grecia și-n Roma.
Cu creșterea creștinismului au luat naștere,
La sfârșitul secolului al III-lea, în monahism,
Mari mânăstiri ortodoxe, la răsărit de soare,
În Muntele Athos și în Palestina, cu elitism.
Iar la apus, cu mânăstiri la Lens și Marsilia.
Apoi, Imperiul Roman, în două s-a împărțit.
Fiind influențat creștinismul, își primi dania,
Bizantin, fu denumit Imperiul de la Răsărit.
La Răsărit se afirmă cultura și limba greacă,
Iar la Apus se afirmă cultura și limba latină
Patriarhul Constantinopolului voia să se facă
Compatibil Papei de la Roma, cu a sa noimă.
Pe de altă parte, Papa, ca urmaș al lui Petru,
Dorește să-și afirme întâietate bisericească,
Și de asta s-au dat bătălii în cadru ecvestru,
Fiecare, crezând că are onoare creștinească.
Creștinii, mărturisitori ai lui Hristos, era aduși pe arene spre a fi devorați de animale.
Sfânta Treime este în Casa lui Dumnezeu!
Simbolul Bisericii lui Iisus, la Sion
Creștinismul, fost-a creat de Domnul Iisus,
La venirea pe lume să ne mântuiască pe noi.
După Înălțarea Lui la dreapta Stăpânului, sus,
S-a născut Biserica, cu al creștinismului altoi.
Născută odată cu pogorârea Sfântului Duh,
Biserica a devenit Casa Domnului pe pământ,
E lucrarea Domnului să ne scoată din năduh,
La 30 de ani de la nașterea Fiului cel Sfânt.
Apostolii pornit-au prin lume să convertească
La creștinism, mulți trăitori ai acestei lumi,
Și, 3000 de oameni i-au însoțit să slujească,
Cu Petru și Pavel în frunte, făcut-au minuni.
Organismul prețios, e știut în Noul Testament,
Ca Biserica lui Iisus Hristos, ca entitate unică.
Integritatea și curăția fi-va păstrată permanent,
Credincioși-s botezați prin credința evanghelică.
Profetul Isaia, făcând aluzia la fundația Bisericii,
A descris-o ca piatra cea aleasă pentru temelie,
Care va fi stabilită la Sion, pentru creștine oficii,
Apostolul Pavel zise că Iisus e piatră pe vecie.
„Toate familiile pământului le vei binecuvânta!”
Apostolul Pavel, lui Avraam de făgăduințe i-a zis:
„Și seminței tale”, adică despre Hristos cuvânta.
Și toate acestea în Cartea cea Sfântă stă scris.
„Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine!”
Aici găsim promisiunea binecuvântării națiunilor
Și Biserica va fi în vecii vecilor Casa Rugăciunilor.
E casa lui Dumnezeu, loc de închinare al oamenilor
Botezătorul: „Biserica e Împărăția Domnului!”.
Iisus„ cam cu șase luni înainte de moartea Sa,
Ca prevestire la ceea ce urma să i se întâmple Lui,
A spus: „Pe această stâncă voi zidi Biserica Mea”
A fost o prevestire la ce o să vină în curând,
După ce Duhul Sfânt va locui în credincioși.
Iisus a trebuit să se supună crucii, bine știind
Că va proba învierea și-i va ierta pe păcătoși.
Ucenicii n-au înțeles al lui Dumnezeu cuvânt,
Ei urmau să înțeleagă planul doar după înviere,
După înălțare și după coborârea Duhului Sfânt,
Să nu plece din Ierusalim fără a Domnului vrere!
În planul Domnului, Biserica, fost-a mai înainte
De întemeierea lumii, ca pentru scopul etern,
Iar „Faptele Apostolilor” arată creșteri marcante
Ale Bisericii, mereu, până la nivelul modern.
Pocăiți-vă oameni întru credință și rugăciune,
Și nu uitați, doar așa, cu Iisus alături mereu,
Să mergem la Biserică, să facem fapte bune, Sfânta Treime este în Casa lui Dumnezeu!
Acoperământul Maicii Domnului
Pe 1 octombrie e sărbătoare mare,
Acoperământul Maicii Domnului!
Prin rugăciuni, Maica nemuritoare, Aduce mari minuni ortodoxismului.
Astă zi amintește de apariția Maicii
Într-un cartier din Constantinopol,
În secolul al X -lea, la finalul vieții
Sfântului Andrei, al lui Hristos sol.
Acesta, împreună cu al său ucenic
Sf. Epifanie și cu mulți credincioși
Au văzut pe Maica cu surâs angelic,
Cu Ioan Botezătorul, cu îngeri pioși.
Biserica Născătoarei de Dumnezeu,
Din Vlaheme, au primit-o pe Maica.
Cămașa, maforionul și cu brâul său,
Erau acolo de prin secolul al V–lea.
În vremea aceea Constantinopolul
Era amenințat de primejdia invaziei.
Maica Domnului, a adunat soborul
Și așa a mers la Biserica ortodoxiei.
Maica a înaintat în mijlocul Bisericii,
A-ngenuncheat și, cu lacrimi în ochi
S-a lăsat îndelung în voia rugăciunii,
Să zică-n Constantinopol, un „deochi”.
Ridică vălul și l-a întins peste popor,
Asta fiind acel acoperământ ocrotitor.
Arătarea Maicii, fu de mare ajutor,
Orașul a primit un dar binefăcător.
Fiecare an petrec creștinii ortodocși,
Pe unu sau patrusprezece octombrie,
Acoperământul Maicii Domnului, și
În genunchi se roagă, bine să le fie.
Fetele se gătesc azi ca pentru nuntă,
Se roagă pentru a fi plăcute flăcăilor,
Ca Pocroava să le dea ținută plăcută,
Cu păr bogat, frumos și tare îmbietor.
Părul lung este un însemn al puterii,
Și Divinitatea se îndură de ruga lor,
Dându-le păr frumos și parfum gurii,
Să-și găsească ursitul după cum vor.
Ne închinăm ție Preacurată Măicuță,
Să te rogi pentru noi cu aura harului,
Domnul ne ierte, și să avem pe față
Acoperământul Maicii Domnului!
Acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului
Despre dragoste (I Corinteni, XIII 1-13)
De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârși;
Pentru că în parte cunoaștem şi în parte prorocim.
Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea.