ÎNROLAREA
Prin 1958, armata era ca datorie de onoare.
Pentru tineri se considera că devin bărbați,
Că trecând prin ea, caracterul devine tare,
Cu mai multă înțelepciune, cu ochii formați.
Triajul l-am simțit ca o golire de intimitate,
În fața unui juriu medical de triere-plasare
Pentru arma potrivită, și mersul la unitate,
Unde militarii trebuiau să plece-n deplasare.
Ajunși dimineața în zori, cu ochi păienjeniți,
Eram băgați ca oile la tuns, și eram umiliți,
Printr-un duș, care ne lăsa cu ochii săpuniți,
Dar cu fiecare umilire ne simțeam mai căliți.
Acolo la Cocargeaua, din Fetești – Ialomița,
Unitatea Militară ne-a oferit găzduire dură,
Dormitorul mare, întunecos, ne era sentința,
Cu peste cinci zeci de paturi, ne inspira ură.
VIAȚA DE RECRUT
Viața de recrut a început cu pasul de front,
Apoi, cunoștință cu armamentul din dotare,
Prin patriotism și politică, deveneam idiot,
Echiparea rapidă era prinsă ca o înviorare.
Aveam un sergent Sabău, un ideal terorist,
Care ne dădea echipări și dezechipări triste,
Un coleg l-a poreclit Reactorul, cu stil nazist,
Și-apoi țin-te Pârleo la noi, lacrimi, batiste!
Vrând să descopere vinovatul, să-l aresteze,
A ordonat echipări și dezechipări mai rapide,
Pe sub paturi, târâșuri , ca să se distreze,
Și neechipați, pe zăpadă cu comenzi perfide.
Era de râsul-plânsul, ca un film de „paradă”,
Când colegii erau doar cu o cizmă încălțați,
Și băteau pas de front, plici-poc pe zăpadă,
Unii colegi plângeau, fiind foarte revoltați.
Îl revăd pe soldatul Bătrâna, pus pe plâns,
Cum a înlemnit și de ordine nu mai asculta,
Se jelea că e orfan cu tatăl pe front răpus,
De jalea lui, inima plutonului furios palpita.
Iar un coleg, membru de partid, s-a revoltat
Ne-a spus a doua zi că va merge la raport,
Și, s-a ținut de cuvânt, reactorul fu revocat,
Și, de atunci, nu ne-a mai creat disconfort.
Ca fel de înviorare înainte de micul dejun,
Aveam sectoare de curățat, foarte murdare,
Eu răspundeam de blocul ofițerilor și, spun,
Că la grupurile sanitare mizeria era mare.
Suflecam mânecile până la cot, să desfund,
Oala de closet era plină, înfundată cu fecale,
În urina, peste glezne, trebuia să mă afund,
Desfundam oale și, strângeam urina în oale.
Apoi adunarea și cu cântec, înainte – marș,
Cu „Zorile ne bat în geamuri” vizam cantina,
Și, deși mirosul mâinilor, mă făcea să vărs,
Mâncam în mare grabă, fără să-mi văd vina.
Se făcea de planton în dormitor, după grafic,
Și dormeam de adormea și patul de sub noi,
Și, militarul Buta, un buzoian ce-mi era amic,
Umbla cu suptul pe la militarii cei mai de soi.
Soldații trăgeau la greu într-un somn profund,
Dar unul s-a trezit și a alarmat toți camarazii,
Și de atunci Buta, și-a găsit prestigiul în fund,
Și n-a mai avut nicicând acele murdare ocazii.
LA SUBUNITATEA CĂRUNTA
La terminarea stagiului instrucției fost-am dat
La o subunitate Cărunta din județul Constanța,
Ca instructor sanitar, dar tot ca un biet soldat,
Spre a gestiona sănătatea, cu toată prestanța.
A fost zbatere, am trecut de la chin la respect,
Aveam infirmerie, cabinet, se trăgea de mine,
Țineam pavilionul de comandă, curat, cu aspect,
Și-n infirmerie vindecam colegi tratându-i bine.
Invidia se afla în barca plutonului administrativ,
Pizmuindu-mă, neștiind tot ce am de executat
Am fost pus de santinelă noaptea în mod abuziv,
Și permanența la infirmerie nu mi-au suportat.
Dar când s-au îmbolnăvit și ca lumea i-am tratat,
Și-au schimbat impresia, acordându-mi respect.
I-am tratat de gripă, de pneumonie, i-am viat,
Unuia din ei i-am reparat buza, ruptă în accident. |
|
COMANDANTUL ANTON
Căpitanul avea doar șapte clase, nu știu cum,
Râvnea să-i dau lecții, dar a rămas că a spus,
Dar n-a fost să fie, că nu putu, avea alt drum,
A ajuns, totuși, maior, că la ordine era supus,
Părea om sever, dar era plin de sensibilitate,
L-am prețuit și mă prețuia, îl purtam în inimă,
De pe funcția mea îi raportam cu fermitate,
Înainte de careu, de unele probleme de igienă.
Raportam, așa, din vârful buzelor, copilărește,
Că mă miram și eu de ce-mi vine așa, să recit,
Apoi ziceam ce-i de făcut și salutam militărește,
După care făceam sânga-mprejur, ca un rit,
SUBUNITATEA S-A MUTAT LA KOGĂLNICEANU
Am rămas la Cărunta, alături de alți trei colegi,
Să asigurăm paza unității puse în conservare,
Au rămas și câțiva porci, cât și doi cai măreți.
La Cărunta și o turmă de oi avea bună cazare.
Pot spune că duceam viață intensă, în feerie,
Călăream, des, pe acel câmp, fără de sfârșit,
Am aranjat și relație cu un paznic de la o vie,
Am dat examene, pentru un rost mai împlinit.
Au fost și unele aventuri, arătate-n altă carte,
Nu pot uita vara aceea frumoasă, a anului 60',
De un imens spațiu verde am putut avea parte,
Făceam plajă, mâncam lapte de oi, eram regi.
Aveam bilete de voie, să mergem la Mamaia,
Pluteam cu fața-n sus, pe unduirile albastre,
Iar soarele, mângâindu-ne, binecuvânta baia,
Peste toate triumfau, anii tinereților noastre.
„Micimanului” Mihalcea și Căpitanului Anton
Într-un fel, de unele mai ascunse, le asiguram
Porumb de pe la CAP, și alte produse de sezon
Le creștem porcii, și brânză de oi le procuram.
Bătrânul paznic de la via CAP-ului de lângă noi,
Ne dădea struguri contra hrana ce-i asiguram,
Mâncam, erau dulci și parfumați, că erau de soi,
Făceam must, și pe colegii vizitatori îi serveam.
M-AM MUTAT LA KOGĂLNICEANU
Subunitatea avea o singură baracă, apreciabilă,
Cu câteva dormitoare, cu biroul comandantului,
Față de regimentul de aviație era cam marginală,
Ofițerii erau cazați într-un bloc în largul câmpului.
Mai întâi am fost numit furier al comandantului,
Cu rolul de redactare a planului de instrucție,
Lucram mult, chiar și în detrimentul somnului,
Căci mă simțeam îndatorat pentru mărinimie.
Prin ordin, am fost dat la Garnizoana de Aviație,
Unde subunitatea noastră dirija traficul aerian,
Și, trecut la dispensarul garnizoanei, ca o grație,
Pentru buna comportare, cu aprecieri la „divan”.
Funcția de plutonier major, mă făcea responsabil
De munca grupei sanitare de militari la termen,
Suplineam chiar pe șefi, mă descurcam onorabil,
Dar nu pot spune că mă situam, virtual, în eden.
Mi s-a întâmplat o curentare de la un fierbător,
Și, chiar un arest pentru un coleg iresponsabil,
Iar căpitanul Anton, m-a retras, fiind neiertător,
Că am fost arestat, pentru gestul lor execrabil.
REVENIREA LA TRUPA DE RADIOLOCAȚIE
Retras la subunitatea de radiolocație, ca furier,
Am fost mâna dreaptă a comandantului Anton,
La examenul de caporal, cu domnul maior Maior,
Fost-am asemuit cu Cian Kai Shek, pentru blazon,
Băteam pasul de front cu acea amplitudine înaltă
Și fiind mic de statură, compensam prin ambiție,
Căci mai păstram copilăria de trupă, de altădată,
Și dorința de a fi considerat ca apt pentru soldăție.
|