|
---|
A. Viața Creștină 1. Scolul Vieții Creștine Raiul
În prima perioadă de după moarte, locuitorii Raiului văd pe cei din iad și invers. Cel imperfect își petrece timpul în iad. În categoria acestora intră cei care nu s-au îngrijit pe pământ de suflet și pe care i-a prins sfârșitul nepocăiți. Ei regretă amar că au mâniat pe Dumnezeu, iar rugăciunile celor vii le pot aduce ușurarea suferinței și chiar schimbarea locului de viețuire cu cel din Rai.În iad, sufletul nefiind unit cu trupul, suferința este pur spirituală, de tristețe, de suspin. Totuși, această muncă este îndulcită de speranța mântuirii. Intrarea în iad are loc după judecata particulară din a 40-a zi după moarte. Cei osândiți la gheenă, în activitatea lor, vor fi veșnic plini de ură și hulă contra lui Dumnezeu și voința lor va fi veșnic contrară voinței lui Dumnezeu. Ei vor fi veșnic sfâșiați de insatisfacția pasiunilor lor, iar deznădejdea și dorința de a-și nimici ființa îi va roade necontenit. Pasiunile sunt răni care, dacă nu s-au vindecat pe pământ, dincolo pricinuiesc scrâșnirea dinților și vor lua proporții imense, ducând la disperarea insatisfacției și la exasperarea neputinței de potolire a lor, de unde și ura și hula împotriva lui Dumnezeu. Concluzia este că ceea ce se poate schimba pe pământ, prin pocăință, dincolo este exclus să se poată face. Așa că, să avem grijă să extirpăm pasiunile la prima lor apariție, căci orice amânare le dă posibilitatea dezvoltării, slăbind voința omului, fără de care acesta nu le mai poate suprima. Veacul viitor Dumnezeu a creat Universul, dându-i ca sens al existenței sale iubirea și ascultarea. În acest elan spre desăvârșire, fiecare creatură și ființă aspiră la îndeplinirea destinului său, care va avea loc în veacul viitor, marcat de viață și fericire veșnică.În prima perioadă a creațiunii "totul era foarte bun" ieșit din mâna lui Dumnezeu. Unitatea gândirii unea pe îngeri și pe primii oameni, iar sufletul și corpul omului erau în perfectă armonie unul cu altul.Neascultarea, urmată de dreapta pedeapsă, a marcat începutul perioadei a doua a Universului, în care răul a pătruns și a stricat echilibrul și armonia dintre om și natură, între suflet și corp, după cuvintele:" că duhul este sârguitor, dar trupul neputincios". Viața, odată dată Universului, n-a fost retrasă, ci a fost schimbată de la starea de fericire, la cea de durere și lacrimi.
Momentul sosirii noii judecăți nu va însemna sfârșitul lumii, ci sfârșitul demonului (răului) și venirii Împărăției lui Dumnezeu. Ziua și ceasul celei de-a două veniri a Domnului nostru Iisus Hristos nu-l știe nimeni, în afară de Dumnezeu. Însă, prevestit avem în Evanghelie că sfârșitul va fi la miezul nopții. "Iată Mirele vine la miezul nopții și fericită este sluga pe care o va afla priveghind, dar nevrednică este cea pe care o va afla lenevindu-se".
|
Raiul si iadul - Stari de constiinta |
Soarele se va întuneca și nu va mai da lumina sa, stelele vor cădea din cer și puterile cerului se vor clătina. Atunci se va arată Semnul Fiului Omului pe cer (Sfânta Cruce) și atunci vor plânge toate popoarele pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și mărire multă". Tot atunci, la judecata cea mare, fiecare suflet își reia trupul și, așa precum împreună au viețuit și au păcătuit, așa vor trebui să se prezinte împreună în fața Judecătorului, care le va cere socoteală de ce au făcut în viața lor și cum au ascultat de glasul conștiinței lor, care era Însuși glasul lui Dumnezeu. |
---|
Baza învierii oamenilor este Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, "Cel dintâi născut din morți". Vor învia toți oamenii, indiferent de moartea lor, având toți aceeași vârstă, aceeași stare, deosebindu-i doar faptele lor pământești. Cei care, în ceasul acela, vor fi încă vii pe pământ se vor schimba. După spusele Sf. Ap. Pavel ei se vor transfigura îndată în trupuri spiritualizate asemeni celorlalți. Toți vor avea trupuri noi de diferite calități.
Învierea trupurilor este indispensabilă, pentru ca omul să poată exista veșnic și să devină nemuritor, în ambele sale elemente, trup și suflet, care vor fi atunci într-o armonie perfectă. Trupurile ce au slujit lui Dumnezeu vor fi luminoase, iar, prin faptele lor cele bune, vor străluci ca luna și stelele, după gradul de sfințenie al fiecăruia. Ca într-o oglindă se va răsfrânge, pe trupul omului, toată viața sa pământească, fără a-și ascunde cea mai mică cugetare rea.
Domnul Iisus Hristos ne anunță și ne precizează foarte clar ce se va petrece în momentul supremei judecăți și nimeni nu va putea îndrăzni să spună că n-a știut, că n-a auzit și vinovat va fi pentru indiferența față de cele anunțate de Domnul.
"El va trimite Îngerii Săi cu glas mare de trâmbiță și vor aduna pe cei aleși ai Lui din cele patru vânturi, de la marginea cerurilor, iar pe cei ce fac fărădelegea îi vor depărta din mijlocul celor drepți și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale".
Apostolii Domnului Iisus Hristos vor sta pe cele 12 scaune de judecată, ca să judece întreaga omenire. Alături de oameni, se vor prezenta la judecată și demonii ce vor fi legați în lanțuri, după spusele Apostolilor. Va fi judecată atunci toată activitatea interioară și exterioară a omului, gândită și pusă în acțiune.
Recompensa și osânda vor fi deci de două feluri: morale (interioare) și fizice (simțuri corporale). De aici rezultând concluzia necesității absolute a reîntrupării sufletelor pentru a-și primi în trupurile în care au viețuit pedeapsa sau recompensa meritată.
Nu va mai fi judecat tot ce s-a șters în timpul vieții printr-o căință sinceră în față Preotului duhovnic, căruia Domnul i-a lăsat dreptul și puterea să ierte păcatele.
Întârzierea marii judecăți este din mila lui Dumnezeu, care mai acordă încă timp pentru ca unii să mijlocească pentru alții.
Prin nașterea fiecărui copil, avem încă speranța că Domnul nu și-a pierdut încrederea în om. Când însă va veni ceasul definitiv, orice ajutor reciproc între oameni, fie moral, fie exterior, va fi tardiv și zadarnic. Necredința, atunci, va despărți pe părinte de fiu, pe mama de fiica și pe soți între ei. Numai cei ce L-au iubit pe Dumnezeu vor fi alături. De aceea, toate raporturile între oameni trebuie să fie întemeiate mai mult pe iubirea lui Dumnezeu decât pe legătură de rudenie.
"Oricine va face voia Tatălui Meu celui din ceruri, acela frate al Meu și soră și mamă Îmi este", spune Domnul.
Toată dragostea ce-o oferim oamenilor, materializată în fapte bune, în numele Domnului nostru Iisus Hristos s-o oferim, gândindu-ne nu la interesele noastre, la plăcerea pe care o simțim, ci la ideea că orice om este fiu al lui Dumnezeu, deci fratele nostru, că Dumnezeu îl iubește la fel ca și pe noi și dorește mântuirea lui. Iar când simțim antipatie și repulsie pentru cineva, tot așa trebuie să gândim și atunci orice aversiune va pieri; aceasta fiind dorința lui Dumnezeu pentru omenire: "Pace și bună voire între oameni".
Cei ce au crezut și au făcut voia lui Dumnezeu vor fi acuzarea vie pentru cei ce n-au crezut. Ei vor fi judecata și condamnarea lor: "Ei vor fi judecătorii voștri". Acești martori vor dovedi omenirii că au fost liberi să aleagă și nimeni nu i-a împiedicat să creadă și să-L slujească pe Dumnezeu. "Au nu știți că Sfinții vor judeca lumea?" spune Sf. Ap. Pavel. "De ce deci, se judecă între voi lumea?"
Mântuitorul nostru Iisus Hristos va judeca lumea după patru legi, pentru ca nimeni să nu poată scăpa de urgia și dreptatea lui Dumnezeu.
1. Legea firii sau legea conștiinței, este legea cea dintâi pe care a pus-o Dumnezeu în inima omului de la creație, după care s-a condus lumea până la Legea cea scrisă. Conștiința este glasul lui Dumnezeu în om și ea pururea îl mustră când greșește: "Omule de ce ai făcut aceasta?" Conștiința este judecătorul cel drept pe care l-a pus Dumnezeu înlăuntrul nostru. Această lege a firii o au și chinezii, o au și creștinii, o au și budiștii și brahmanii și mahomedanii.
2. A două lege, care stă în fața noastră veșnic, cum arată Sfântul Grigore de Nissa, este legea zidirii. Cine a făcut cerul, pământul și toate câte sunt? Ca o trâmbiță din înaltul cerului această lege răsună pururea și ne arată pe Dumnezeu Ziditorul lumii, care a pus rânduială în toate.
"Cerurile spun slavă lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria". (Ps. 18, 1)
Viața este un urcuș duhovnicesc |
Deci, prin contemplația naturală în duh, noi ne suim de la rațiunile lucrurilor la Ziditorul lor. Dacă vom vedea o haină bună pe un om, trebuie să știm că a fost bun și croitorul, dacă vedem o clădire cu arhitectură frumoasă, să știm că a fost construită de un arhitect priceput. Astfel, orice vom vedea, nu vom putea spune că s-au făcut singure. Deci, toate acestea ne arată că este un Făcător și, dacă este, trebuie să ne temem și să ascultăm de El, ca să nu ne pedepsească după dreptate. Marele fizician englez Isaac Newton, care timp de treizeci de ani a fost ateu, iar la urmă, când a descoperit "legea gravitației universale", văzând că fiecare planetă o atrage pe cea mai mică și nu o lasă să se depărteze, nici să se sfărâme sau să meargă în neregulă în lumea astrelor cerești, a pus aparatele pe masă și a zis: „Mare ești Doamne și minunate sunt lucrurile Tale și nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale". |
---|
E bine să reținem că după aceste două legi amintite anterior, se vor judeca toate popoarele lumii, afară de creștini și evrei.
3. A treia lege este legea scrisă, dată de Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai, adică cele zece porunci și tot Vechiul Testament, după care va fi judecat poporul ales, adică evreii.
4. A patra și ultima lege este Legea Darului, Legea Desăvârșirii, Legea Dragostei lui Iisus Hristos, adică Sfânta Evanghelie. După această lege dumnezeiască vor fi judecați toți creștinii, botezați în numele Preasfintei Treimi. Este mai desăvârșită decât toate celelalte legi, iar dacă o vom încălca sau lepăda, vom avea mai mare păcat și mai mare muncă decât popoarele care n-au cunoscut Evanghelia și au făcut cele vrednice de bătaie.
După judecata universală, va avea loc sfârșitul lumii acesteia și va începe domnia glorioasă a vieții prea fericite a drepților și a vieții suferinței veșnice pentru cei păcătoși. Însuși Domnul nostru Iisus Hristos spune: "Secerișul este sfârșitul veacului", iar "secerătorii sunt îngerii".
Universul va fi schimbat în același chip ca și omul, "va fi cer nou și pământ nou". Alte legi și o nouă ordine va domni în Univers, care vor reda creației puritatea de la început, iar viața veșnică a oamenilor va fi o veșnică activitate și un veșnic progres, în bine sau în rău. În esență, va fi un Rai al celor drepți, unde vor domni binele, dreptatea, bucuria, adevărul, și un infern, unde va guverna răul și în care se vor munci adepții lui plini de ură, minciună și neadevăr.
Pentru noi, cei din contemporaneitate, e bine să nu căutăm locul unde sunt aceste munci, ci să căutăm Împărăția lui Dumnezeu în noi înșine, în afară de noi și pretutindeni și astfel vom evita și vom scăpa de chinurile iadului.