Cosmosul si Iubirea - Cap.VII - F. Preocuparile literare - Autor Ing. Mircea Iordache; Coautor Protopop Constantin Alecse

cosmosulsiiubirea.com/cap-VII-viata-de-pensionar-mior-revederi-cu-colegii-de-scoala.htm


Romanian	English	French	Greek	Russian	German	Spanish	Chinese	Armenian	Japanise

Mircea Iordache

A. Ieșirea la pensie	B. Preocupările din prima perioadă	C. Vizite la locurile natale și servicii
D. Revederile cu foștii colegi de școală	E. Revederile cu colegii de facultate	F. Preocupările literare
	G. Problemele de sănătate

F. Preocupările literare

1.- Big-bang-ul începerii preocupărilor literare

          Primul bob de spumă al înclinației mele pentru scrieri literare, poate că-și au rădăcinile genetice de la tăticul meu Neculai Iordache, de pe când mă aflam la Școala Medie Tehnică Medico-Farmaceutică București, atunci a fost big bang-ul pornirilor mele pe această cale. Ca toți copiii, fiind elev la o școală depărtată de casă, eram nevoit să trimit câte o scrisoare la părinți, în care să arăt că o duc bine cu școala, dar că așa avea nevoie de unele-altele. Mergând într-o zi la Târgul Moșilor, am văzut cum unii câștigau la loz în plic. Deși aveam puțini bani la mine, cam vreo zece lei, mi-am permis să cumpăr un loz, la 3 lei. Am rămas surprins că din prima am câștigat 50 de lei, ceea ce reprezenta o sumă frumoasă pentru un elev sărac. |||Cred că unul mic și negru mi-a trimis un mesaj otrăvitor, încât n-am putut pleca imediat de lângă masa de loz în plic, mulțumindu-mă cu ce am câștigat și am mai tras lozuri, unele erau cu mici câștiguri, altele cu mai trage o dată, dar cele mai multe erau necâștigătoare, astfel că până la urmă am pierdut toți banii de care dispuneam. Nu mai aveam nici măcar 0,25 lei (25 de bani, la vremea aceea) necesari să mă întorc la internat, încât a trebuit să merg pe jos și, era ceva distanță. Nu apucasem să-mi iau măcar un covrig și foamea îmi frământa mintea. Cum să-mi asigur suplimentul zilnic, având în vedere că mâncarea de la cantină era, adeseori de nemâncat. N-aveam cum să fac rost de bani, decât dacă ceream de la părinți. Mai bine sufeream de foame și de anumite lipsuri decât să caut altă cale. Cred că aveam o puritate care nu-mi permitea să mă gândesc la altă cale. Cred că e de înțeles la ce mă refer. Atunci am făcut o scrisoare cam „lacrimogenă„ și am trimis-o părinților. Foarte repede am primit banii, dar și o scrisoare educativă, care, în glumă se referea la greutatea creșterii celor 4 copii. Printre altele, în scrisoare se aflau și 2 versuri: „Patru boi leagănă carul, / Eu cu mă-ta duc amarul”
          Un nou impuls a venit pe când eram felcer la Cojanu, raionul Buzău. La primărie, ca funcționară se afla și o fată, un pic cam trecută și cam „ambițioasă”, Nela Luntraru. Ne cam ironizam uneori. Când jucam un fel de volei, în curtea Primăriei, eu, la vremea aceea obișnuiam, atunci când săream la mige să strig „hopaaa”, ea mă imita de fiecare dată. Drept replică, am scris pe o masă din Primărie: „ De o fi să mor, las cu limbă de clopot / Ca Nela-n amurg să-mi cânte Prohodul”.
          Declicul exploziei mi-a venit în epoca de „glorie”, când, deranjat de abuzurile sistemului am compus unele pamflete împotriva sistemului și a cultului personalității familie președintelui țării. Dintre acele pamflete menționez: Cultul personalității, Căderea din alb, Lozinci, La noi la Dragomirna, și altele. E drept că le păstram mai mult în minte decât scrise în vreun caiet secret.
După 1990, atât ca director adjunct de liceu am scris diverse pamflete la adresa conducătorilor țării, la adresa învățământului și altele.
Abia după ieșirea la pensie, am avut timpul și inspirația să compun ceva mai substanțial. Cu ocazia revederilor pentru promoția mea de la Școala Medie Tehnică Sanitară, și a promoției mele de la Facultatea de Mecanică, din Iași, am reușit să realizez unele broșuri despre viața din acele perioade, în care am amestecat un pic scrierea în proză cu poezia.

„Când deliciile vieţii au riduri, devin amintiri,
Care se strâng pentru insomniile bătrâneții.
Amintirile vin și din clipele unor mari iubiri,
Apar și dispar din vis și de pe retina inimii.” (MI)

"Viaţa ar fi infinit mai fericită dacă ne-am putea naşte la vârsta de optzeci de ani și ne-am apropia treptat de cea de optsprezece ani." Mark Twain

2.- DERULAREA ACTIVITĂȚII LITERARE, în colaborare cu Părintele Protopop Constantin Alecse

DÂMBROCA – CURCUBEU PESTE TIMP – REPERE MONOGRAFICE

În primăvara anului 2011, am reușit să dau de urma fostului consătean Constantin Alecse, care se află la Los Angeles, în calitate de Preot Protopop de California. Amândoi am fost entuziasmați de regăsire. Părintele Protopop mi-a găsit blogul, în care inserasem unele eseuri poetice și m-a asigurat de tot sprijinul Prea cucerniciei Sale, cu amintiri și cu dolari. Eu mă gândisem la o carte monografică, așa doar din amintiri, dar am fost stimulat să mă documentez și în mare măsură a ieșit ceva demn de laude.

"În tinereţe suntem străbătuți de dorință; la bătrâneţe, de dorința de a simţi dorința." Mignon McLaughlin

Citate din Cuvântul înainte a avut ca titlu DÂMBROCA – FILE DE POVESTE, fiind onorat de un valoros scriitor și critic literar, fiu al satului Dâmbroca, Radu VOINESCU (Nicu Baboi)

„ ....Suntem un punct pe harta globului, integrat în toate cele ale lumii. Despre toate acestea a hotărât să dea seamă, într-un moment de inspirație şi de emoție a întoarcerii la origini, inginerul Mircea Iordache. Plecat de tânăr din sat, şi-a făcut rostul departe, tocmai în Suceava cea acoperită de gloria lui Ştefan cel Mare. Dar inima domniei sale a rămas atașată de satul acesta al nostru, cu bunele şi cu relele lui.

Din dragostea domniei sale pentru satul natal s-a născut ideea unei monografii. A muncit la ea fără preget, cu seriozitate, cu aplicație, căutând, investigând, asumându-şi o sarcină grea şi laborioasă, inclusiv cercetare de teren la o vârstă la care alţii îşi îngrijesc doar tabieturile. Şi s-a achitat de aceasta cu brio, într-un timp record.

I s-a alăturat, tocmai din îndepărtata Californie, preotul protopop Constantin Alecse, plecat şi domnia sa din Dâmbroca încă din adolescență.

Mircea Iordache a cules şi a sintetizat imensul material adunat, l-a îmbogățit cu fotografii realizate tot de domnia sa, iar

Constantin Alecse, vrednică faţă bisericească îngrijindu-se cu dragoste de românii ortodocși din zona Los Angelusului, spirit deschis către cele moderne, cu o râvnă şi o migală demne de întreaga stimă a dâmbrocenilor, dar nu numai a lor, a luat asupră-şi sarcina de a aşeza totul pe Internet. A rezultat un site extrem de bogat, minuțios elaborat, cu secțiuni numeroase, unde povestea de ieri şi de azi a satului nostru poate fi găsită şi parcursă în amănunțime – de la datele istorice, la cele etnologice, folclorice, economice, lingvistice – de către oricine.

Site-ul "www.dambroca.com" este, cu probabilitate, în structura lui atât de arborescentă, unic în România. Are şanse să se numere printre puţinele de acest fel în întregul World Wide Web. Este prima monografie de o asemenea amploare postată integral pe Internet, beneficiind de toate facilitățile multimedia pe care plasarea on-line le face posibile.

Un punct modest pe harta lumii, Dâmbroca noastră, este astăzi, grație eforturilor neprecupețite ale inginerului Mircea Iordache şi ale protopopului Constantin Alecse, fii ai satului între fiii satului, vizibil pentru întreaga lume.” Radu Voinescu www.radu-voinescu.lydo.org

Citate din aprecierile prof. univ. dr. Gheorghe CALCAN

Un pasionat cercetător în ale istoriei românismului, Prof. univ. dr. Gheorghe Calcan apreciază cartea. Din cuvântul domniei sale extragem câteva citate:

„Impresionant! - Cred că acesta este cuvântul care poate caracteriza realizarea Monografiei localității Dâmbroca, din Comuna Săgeata, județul Buzău, avându-i ca autori pe domnii Mircea Iordache și Constantin Alecse.

Lucrarea domnilor Mircea Iordache și Constantin Alecse este complexă și metodică. Este structurată foarte frumos și logic în zece capitole, cuprinzând cadrul istoric, cel geografic (habitat și populație), dezvoltarea economico-socială, instituțiile satului, cultura, tradițiile și obiceiurile, oamenii satului etc.”

Toate aceste elemente sugerate, și multe altele sunt dezvoltate de cei doi fii ai satului, domnul inginer, profesor și poet Mircea Iordache din Suceava și Părintele Protopop Constantin Alecse din Statele Unite ale Americii, în monografia localității. Munca și dăruirea Domniilor Lor merită toată admirația. Considerăm înfăptuirea celor doi autori întru totul remarcabilă.”

„Depărtarea de casă” a celor doi autori a amplificat, suntem siguri, energia realizării acestui proiect! Un discret atașament al sferelor de investigație: documentare „în site”, fotografii și anchete de teren, dl. Mircea Iordache; fonduri externe și Site, dl. Constantin Alecse, a dat un întreg foarte frumos! Ceea ce particularizează întru-totul demersul domnilor Mircea Iordache și Constantin Alecse este realizarea unui site al Monografiei și concomitent al localității. Site-ul ni se pare a fi de-a dreptul fabulos! El este funcțional în zece limbi (română, engleză, franceză, greacă, rusă, germană, spaniolă, chineză, japoneză, armeană) făcându-l, pe această tematică, unul dintre cele mai performante și accesibile site-uri din țară (și chiar din afară).

Anexele, fotografiile, videoclipurile, Forumul Dâmbrocean sunt alte elemente care ne pot ajuta în creionarea dimensiunilor realizării celor doi autori!

Monografia localității Dâmbroca este o înfăptuire întru-totul meritorie, de excepție prin „anexa” ei electronică, o contribuție nuanțată la înțelegerea și scrierea istoriei, economiei, culturii și etnografiei locale și naționale. Impactul ei național și extern este deja dovedit!

Omagiul nostru autorilor! Realizarea Domniilor Lor este o mărturie a valorii și un îndemn spre tot ceea ce este bine, firesc și uman! Aprecieri sincere și felicitări din suflet!” (Prof. univ. dr. Gh. Calcan)

Citate din Cuvânt de recunoștință
PC Pr. Protopop Constantin Alecse subliniază:

„Dâmbroca, pentru Înalt Prea Cucernicul Fr. Constantin Alecse”. Oare era pentru mine. Visul îmi readusese copilăria şi parcă o refuzam, spunându-i că a fost dură cu mine. Citind mesajul primit, am recunoscut imediat expeditorul. Era satul meu, grăind însuflețitor prin săteanul Mircea Iordache, şi-mi propunea să facem o carte de sfințire şi recunoștință, care să ghideze linia viitorului, pentru a se cinsti memoria înaintașilor, a se păstra datinile strămoșești şi a nu se devia de la poruncile bunului Dumnezeu.

Mi-a fost cam neclar, asupra a ce se aştepta de la mine, mai ales pentru confesările ce mi se făceau asupra mândriei de a te fi născut țăran dâmbrocean şi că sunt unele voci care respiră reținere asupra importanței lucrării monografice şi lipsă de încredere asupra capacităților de realizare.

În visele următoare m-am mutat în satul natal cu întregul bagaj de suflet. Am admirat ideea de monografie ca fiind Mâna lui Dumnezeu, care direcționează pașii satului meu. Plecat de la vârsta de 15 ani şi revenit foarte rar şi doar în treacăt, deodată m-a cuprins un dor imens şi responsabilitatea de a reîntoarce, cu recunoștință, ceva din har ismele divine şi binecuvântările personale, cu care am fost alduit.

... Poate că Mircea Iordache va reuși să strângă material documentar, pe care, cu abilitățile mele de operator pe calculator să le pun în valoare cât mai bine şi în felul ăsta să arăt lumii ce sat fălos şi bogat spiritual este Dâmbroca. Mă rugam: „Doamne, fă ca să mi se îndeplinească acest vis!” ...

„Nu am să uit, cât voi trăi şi sunt mândru că m-am născut în Dâmbroca, că acolo mi-am petrecut copilăria, acolo am învăţat bunul simț de la părinţii mei – ţărani adevărați - şi de la bunica mea, mamaia Smaranda (mama tatălui meu), care m-a învăţat „cei şapte ani de acasă”.

Cartea satului Dâmbroca „Curcubeu peste timp”, reprezintă o întoarcere a autorilor în etapa copilăriei lor, dar şi scoaterea la iveală a identității satului de la formare până în prezent. În acelaşi timp, cartea orientează urmașii pe calea dreaptă a omeniei, respectului faţă de valorile locale, cinstirea eroilor trecutului prin: hărnicie, credinţă în Dumnezeu şi dăruire faţă de neam şi ţară.”

Citate din Motivația lui Mircea IORDACHE

Vizitând, în ultimii ani, satul natal, m-a cuprins nostalgia trecutului, când, copil fiind, am sorbit seva pură - de suflet, a satului. I-am văzut mimica durerii pentru plecarea fiilor în război, mimica încleștării în lupta pentru existenţă, cearcănele provocate de grijile pentru viitorul copiilor.

La vizitele în sat am observat multe schimbări, unele spre bine (pătrunderea în case a modernismului, preocuparea pentru dezvoltarea de afaceri şi de asigurarea certă a mijloacelor de subzistență în gospodării,..), dar şi spre rău (îndepărtarea de tradiţii şi obiceiuri, scăderea motivației pentru învățătură, politizarea exagerată a instituțiilor, tratarea partizană a locuitorilor ...).

Lumina speranței şi pocnetul startului a venit tocmai din Los Angeles, de la Înalt Prea Cucernicul Fr. Constantin Alecse, protopop de Los Angeles, care a primit cu multă încredere şi chiar cu admiraţie, ideea de monografie a satului. Iniţial, aveam în gând să fac un fel de poveste a satului, în care să folosesc toate amintirile mele şi unele documentări sumare, dar telefonul din Los Angeles, mi-a indus creşterea dorinței şi voinței de a ținti către o lucrare documentată cât mai temeinic.

Motivații importante pentru mine, în acţiunea de realizare a monografiei satului Dâmbroca sunt şi: venerația ce o am pentru generațiile trecute, care au sfințit vatra satului prin eroismul lor; dragostea pentru satul, care mi-a oferit cea mai frumoasă etapă a vieţii mele – copilăria, alături de părinţi, fraţi, prietenii de joacă şi în condiţiile experiențelor de viaţă, prielnice unei bune educații; consider că satul nostru merită acest omagiu monografic, pentru: mândria sătenilor; informarea urmașilor noştri asupra istoriei satului; a nu se pierde în şi mai mare măsură, decât astăzi, urmele strămoșilor noştri; transmiterea către tineret a modelelor de valori ale satului, educarea lui spre a duce satul spre noi realizări şi valori cât şi pentru păstrarea tradițiilor locale, etc. .
Citate din Cuvântul de apreciere „DÂMBROCA, O COMOARA DE SUFLETE” al domnul profesor, scriitorul Aurel Anghel, xtragem câteva citate:

Un amestec necunoscut de sentimente m-a cuprins la festivitatea de lansare a cărții « Dâmbroca – Curcubeu peste timp – Repere monografice » Locul de desfăşurare, curtea grădiniței. Cei prezenți erau aşezaţi pe băncuțe cu faţa către intrare. Pe prispa grădiniței se afla o masă lungă, la care au luat loc: Mircea Iordache, autorul cărții; Radu Voinescu, scriitor, fiu al satului cel care a şi scris Cuvântul înainte; profesorul de filozofie Constantin Enuş, fost director şi ctitorul şcolii; biologul Elisabeta Popp, fostă directoare a şcolii, Adela Petre, renumita creatoare poluară şi Gheorghe Petcu, scriitor buzoian;

A fost o clipă de veşnicie, prin efortul generos al ing. Mircea Iordache şi a colaboratorilor săi;

Autorul a ascultat cu bucurie toate întâmplările cu privirea pierdută în zarea fără de sfârşit a vieţii satului, pe care o cunoştea mai bine decât oricare, bucuros că ajunsese să prindă clipa lansării cărții, ca pe o magie.

Ne-am îmbrățișat la plecare, ne-am promis să continuăm comunicarea. Şi, iată cum, la câteva zile aveam sa-l aud pe Mircea Iordache exprimând bucuria împlinirii unui vis: „- Sunt acum ca un maratonist ajuns la capătul cursei. Simt că am reuşit, că m-am învins, pe mine însumi.” Apoi, mărturisirea despre un alt proiect:”- Sper să fim sănătoşi, să ne mai întâlnim măcar o dată la Dâmbroca la lansarea cărții autobiografice a Părintelui Protopop Constantin Alecse, din Los Angeles, cel care a contribuit efectiv la scrierea monografiei satului şi care a asigurat tipărirea cărții ”DÂMBROCA, CURCUBEU PESTE TIMP, repere monografice. Poate că şi „Viaţa mea”, din care nu va lipsi satul şi chiar un volum de poezii, vor crea motive de revedere.” Aurel Anghel, scriitor
În 13 Octombrie 2013, Am Avut Lansarea De Carte „Dâmbroca – Curcubeu Peste Timp – Repere Monografice″. Prezentarea Am Făcut-O În Satul Natal Dâmbroca Și A Fost Un Mare Succes.

Aspecte De La Prezentarea De Carte

17 oct. 2015 – Mircea IORDACHE - prezentarea a două cărți de poezii: „Credință si Apocalipsă″ și „CU CAPUL ÎN NORI″

Credință si Apocalipsă

Câteva citate din „Cuvânt înainte” al Părintelui Protopop Constantin Alecse:

Consider că această carte, realizată de autorul Mircea Iordache, este cartea de căpătâi a realizărilor lui poetice. Fără îndoială că și multe realizări poetice din domeniul laic, au rostul lor, și locul lor special în sufletul autorului;

Merită apreciat autorul, domnul Mircea Iordache, pentru lucrarea poetică religioasă, cu atât mai mult cu cât vine din domeniul ingineresc și și-a creat, la o vârstă apreciabilă, cu peste șapte decenii de viață, un mod de viață nou, de a prezenta Scripturile și de a formula într-un limbaj plastic, rezumate poetice ale cercetărilor sale.

Citate din comentariul domnului Aurel Anghel – profesor pensionar, scriitor:

Este de apreciat și lăudabilă, în stricto senso, atitudinea unui inginer de profesie, față de realitatea omului contemporan, care trebuie să știe, să afle și să devină conștient de sine, să împlinească una din îndatoririle fundamentale „să creadă și să-i aducă aproape de el” și pe alții, în cazul nostru pe cei care vor citi această carte, printr-un efort remarcabil de ușurare spre înțelegere a textului sacru;

Apreciez efortul autorului de a ne reaminti, într-o formă originală, că nu putem sta deoparte în lupta care se duce azi împotriva creștinismului și cum altfel decât citind, înțelegând, deslușind și pentru alții din viețile sfinților. Amintind și rostind rugăciuni vom putea contribui la păstrarea neîntinată a credinței noastre.

Meritul autorului este incontestabil unul didactic de învățătură creștină prin pilde, scurte întâmplări, rugăciuni. Povestirea lor, făcută cu harul povestitorului înnăscut, fac ca acestea să fie ușor de citit și de reținut.

Nu-mi rămâne decât să-l felicit pe autor și să-l susțin cu bună credință ca autor de carte creștină.

Câteva citate din „Cuvântul autorului” – Mircea Iordache

Speranța mea e că vă voi deschide sufletele și ochii, cât și voința de a pătrunde în tainele sărbătorilor creștinești, de a descifra mesajele lui Dumnezeu, de a vă apropia mai mult de EL.

Asigurați-vă că vă rugați, crezând că Dumnezeu o să vărăspundă.

CU CAPUL ÎN NORI

Câteva citate din „Cuvânt înainte”, al prof. univ. dr. Gheorghe Calcan:

Grosso modo, volumul domnului Mircea Iordache ne apare ca o lucrare cu nuanțe autobiografice, ca o ilustrare a personalității sale cu tot ce a gândit, cu tot ce a crezut, cu evaluările și poziționările sale. El își povestește viața și trăirile în versuri. Volumul conține ode, amintiri, colinde, pamflete, cu popasuri în farmecul copilăriei, frumusețea naturii, măreția vieții, sentimentul iubirii și alte multe petale smulse universului existențial. Unele din versurile sale sunt reluări, altele adaptări ori reveniri asupra unor creații mai vechi. Stilul curge ușor, neinhibat, precum inocența copilului, cu simplitatea de vers a baladei ori cu adresabilitatea directă al urăturilor, cristalizându-se în varii ipostaze. Sinceritatea și puritatea reies pretutindeni din versul scris.

Mircea Iordache devine un excelent model ce umple frumos etapa unei vârste pe care prea mulți o irosesc steril. Cunoscându-i preocupările, fiind descendenții aceleiași zone natale, ne bucurăm de realizările Domniei Sale, îl felicităm, urându-i sănătate, spor și de e posibil ... noi concretizări!

Volumul CU CAPUL ÎN NORI ne apare ca fiind o invitație de a-l cunoaște pe Mircea Iordache! Să o onorăm, deci!

Unele citate din „Cuvântul autorului”

Chiar dacă vorbim de cuvinte „meșteșugit” așezate, din „constelația” laică, se cuvine ca în „ante-camera” lor, să mulțumim Providenței pentru puterea ce ne-o pune în minte și-n brațe, pentru puterea de a crea ceva, din experiența de viață căpătată și a o transmite urmașilor.

Sunt sigur că vei realiza cititorule, că e mai greu a scrie versuri adevărate, decât să ai bunăvoința a le citi și a le înțelege.

Efortul meu îl roagă pe efortul tău să funcționeze, iar eu, numai pentru bunăvoința de a te „apleca” asupra versurilor mele îți mulțumesc, cam la nivel de „sărut mâna, conașule!
Cu mult respect.....Mircea Iordache

Unele citate de la Întâlnirea fiilor Dâmbrocăi (17-10 - 2015) văzută de peste ocean de Părintele Protopop Constantin Alecse
Los Angeles, California, USA (Duminică 18 Octombrie, 2015)

Mult stimate dle ing. Iordache,

În primul rând, bine v-ați întors acasă, sau cum spuneți DV. „...mi-am revenit...”

În rândul II, vă mulțumesc din suflet pentru toate informațiile ce mi le-ați împărtășit, și mie, privind ÎNTÂLNIREA FIILOR DÂMBROCII (17 OCTOMBRIE, 2015). Un material plin de amintiri, emoții și multa încărcătură duhovnicească.

Nu vreau să vă flatez (flatarisesc) însă DV. sunteți - POATE CEL MAI ÎNDREPTAȚIT - nu numai CETĂȚEANUL DE ONOARE AL SATULUI DÂMBROCA, ci sunteți cu adevărat EROUL SATULUI DÂMBROCA.

Nu cred că vreunul dintre noi, Dâmbrocenii (fie chiar Părintele Prof. I.G.Coman, scriitorul Radu Voinescu, cântăreața de muzică populară Atena Bratosin Stoian, prof. Constantin Enuş, inclusiv subsemnatul, etc... (păstrând însă o pioasă memorie tatălui DV., dl Nicolae Iordache!), am contribuit atât de mult, sau poate cât s-ar fi cuvenit, cât ați contribuit DV., la afișarea pe mapamond a SATULUI DÂMBROCA. Felicitări, și vă mulțumesc din tot sufletul în memoria fiilor, și a înaintașilor Dâmbrocei, trecuți la veșnicie.

În afară de dragostea, dăruirea, și promovarea, prin scris și cuvânt - Monografia satului, dedicațiile poetice, etc! -, inginerul Mircea Iordache – am descoperit eu – este și un distins lider (organizator, conducător, și moderator) de grup/comunitate, care știe să conducă cu profesionalism, eleganță, modestie, dar și acțiune autoritară (controlul) al unei întâlniri/ședință, fie ea chiar și informală. Este evident acest fapt din fotografii și videoclipuri. Programul zilei, a fost excepțional pregătit, detaliat și comentat:

CONCLUZII: Domnule ing. Mircea Iordache, Ceea ce ați realizat DV., și cu prilejul acestei întâlniri a fiilor Dâmbrocăi (2015), va fi un addendum la Monografia satului. Regret că nu am putut să fiu alături de DV., nici de această dată. Sperăm pe viitor, așa după cum a afirmat și dl. Primar, să-mi revizitez și eu satul în care m-am născut acum aproape 65 de ani în urmă, SFÂNTA DÂMBROCĂ.

Știu că vă așteptați la o participare mai amplă la această întâlnire (2015), însă, cu o participare, așa cum reiese din fotografii, și videoclipurile prezentate, eu, de aici, de peste Ocean, consider că evenimentul s-a bucurat de un răsunător succes, și meritul vă aparține în deplinătate, dle ing. Mircea Iordache. Să ne trăiți, și virtual să ne păstoriți satul Dâmbroca, întru mulți și fericiți ani.
Cu profund respect, Protopop Constantin Alecse

CUGETĂRI CREȘTINE
Citate extrase din cuvântul „LUMINA CREDINȚEI”
Pr. Protopop C-tin Alecse

Sunt fascinat de viețile sfinților părinți și de puterea lor vizionară, de credința lor curată în Dumnezeu, de misionarismul lor, de puterea lor de a învinge vocea ateismului, de sacrificiul suprem pentru susținerea credinței în Dumnezeu.

Valul acesta m-a cuprins și pe mine, și încerc prin scrierile mele să-l transmit mai departe prin difuzarea a câtorva opere de creștinism – ortodox, prin scris, cât și în virtual (prin site-uri)

Mi-am legat amintirile vieții, în principal, de activitatea misionară, creștin-ortodoxă, pe care am desfășurat-o și o desfășor de peste cincizeci de ani.

Ca un corolar al acestor amintiri am conceput și realizat cartea PUTEREA CREDINȚEI, în trei volume, dintre care lumina tiparului au văzut-o: Vol I – Printre îngeri și demoni, și Vol II – Misionarul, urmând la rând Vol III – Culisele vieții pastorale.

Am făcut un popas pentru a culege și pune într-o carte, o seamă de axiome, de citate și istorioare pilduitoare pentru credința creștin-ortodoxă. Cartea se întitulează CUGETĂRI CREȘTINE și o consider balsam al sufletelor creștine.

Menționez că în preocupările mele am fost și sunt sprijinit de Mircea Iordache, consăteanul, împreună cu care am realizat și cartea monografică a satului nostru natal, Dâmbroca.

Mă consider binecuvântat de Dumnezeu să pot desfășura această activitate creștinească, de punere la dispoziția semenilor a unor cunoștințe creștin-ortodoxe, căci în aceste vremuri în care anticristul își bagă, tot mai mult, coada în conștiința omenească, numai bisturiul cunoașterii poate opera disfuncțiile "organului" suflet.

Doresc ca învățămintele care se desprind din această carte, CUGETĂRI CREȘTINE, să fie făclii de lumină, lumânări, care să arate prezența lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu este lumină în cel care aprinde o lumânare, iar cel care aprinde o lumânare se arată iubitor de lumină, adică de Dumnezeu.

Recomand să aprindeți aceste lumânări-învățăminte și să vă umpleți de iubirea lui Dumnezeu. Apoi, lumina voastră să lumineze mai departe, în timp și în spațiu, asupra oamenilor, încât ei să vadă faptele cele bune și să-l slăvească pe Dumnezeu.

Fie ca puterea noastră să fie puterea iubirii, acea putere care moare în fiecare zi pentru a renaște în viețile altora.

Cred că și această carte va aduce LUMINA CREDINȚEI în inimile și sufletele cititorilor, ceea ce le doresc din tot sufletul.

Citate din „LUMINA DIVINĂ A CREATIVITĂȚII”
Mircea IORDACHE

Doamne, primește și de la mine stăruința de a mă pleca în rugăciune, prin astă carte de cugetări creștine, prin cuvintele de slavă pentru Tine!

Am fost binecuvântat să am parte, de o colaborare cu un adevărat frate, să putem pune cuvânt lângă cuvânt, de la sfinți părinți, de la Duhul Sfânt.

Axiome, istorioare, citate creștine, le-am adunat să transmitem în lume, credința Cartea CUGETĂRI CREȘTINE, cuprinde trei capitole, bine reprezentate în carte.

Am completat, în spațiile libere cu citate personale din propriile poezii cu caracter creștin-ortodox.

Mulțumesc Părintelui Protopop Constantin Alecse, pentru alesele sfaturi și încurajări, mulțumesc familiei și prietenilor pentru înțelegere și încurajare.

Mulțumesc, anticipat, cititorilor binevoitori, a aprecia eforturile autorilor acestor culegeri de citate, axiome și istorioare creștine și le adresez rugămintea de a transmite mai departe, copiilor și nepoților, învățămintele care le deduc din această carte, pentru păstrarea vie a credinței creștin-ortodoxe, pentru păstrarea Luminii Divine a Creativității!

SĂGEATA – ZBOR PRIN VREMURI –
PAGINI MONOGRAFICE

Citate din CUVÂNT DE RECUNOȘTINȚĂ
De Mircea Iordache

Cuvine-se să mulțumesc, în mod deosebit, sponsorului, Părintele Protopop Constantin Alecse, pentru mărinimia sponsorizării, cât și pentru dragostea pătimașă ce o poartă satului natal Dâmbroca, dar și satului Săgeata (satul natal al mamei Prea Cucerniciei Sale, Anica Alexe).

Mulțumesc din suflet D-lui Inginer Ion Anton, pentru atașamentul față de acest proiect monografic, sponsorizându-l cu o sumă importantă.

Cuvine-se să mulțumesc domnului Primar al comunei Săgeata, pentru ideea de realizare a cărții și pentru strădania de a-mi asigura bune condiții de cazare pentru investigații.

Mulțumesc mult preoților din satele comunei Săgeata, pentru sprijinirea investigațiilor în biserici (Pc. Pr. Adăscăliței Iulian, Pc. Pr. Gheorghe Ion, Pc. Pr. Ene Florentin, Pc. Pr. Apostoiu Daniel, Pc. Pr. Popa Adrian, Pc. Pr. Niculescu Adrian)

Citate din Cuvântul autorului

O „vorbă” a scriitorului buzoian, profesor Gheorghe Petcu, suna cam așa: „Unii au făcut ceva și au mai greşit, alții n-au făcut nimic și le-a reuşit perfect.”

Această carte este o închinăciune pentru înaintașii meleagurilor comunei Săgeata, care au luptat eroic pentru păstrarea hotarelor țării. Este dedicată: personalităților comunei, care au adus faimă meleagurilor natale; personalităților satelor pe domenii de activitate, pentru contribuția la dezvoltarea vieții materiale și spirituale; părinților mei, că au avut o viață cinstită și devotată țării și oamenilor, cu multă credință în Dumnezeu, constituind modele demne de urmat pentru urmași.

„Cartea este o simbioză între creație și credința în Dumnezeu. Edificatoare sunt și versurile extrase din creațiile autorului:

„Mi-este trupul ca un cer, în suflet îmi zboară îngeri.
Vreau să aflu un mister, văd și nu-mi vine a crede,
Raiul pe pământ coboară, cu alaiu-i de culori,
Domnul cu a Lui comoară, ne miluiește cu verde.”

Citate din aprecierile scriitorului prof. Aurel Anghel

Citind cartea domnului Mircea Iordache am rămas cu impresia că a dat expresie cuvintelor „totul sau nimic” Totul, răspund paginile monografiei sale.

Cititorul va găsi sintagma „greul vremurilor” într-o desfășurare de evenimente, care sunt scrise cu un condei fierbinte… rămânând, după citirea monografiei, un iubitor de istorie locală, de adevărată istorie a neamului romanesc din care facem parte.” (Aurel Anghel, scriitor)

Citate din aprecierile prof. univ. dr. Gheorghe Calcan

„Săptămâna asta am găsit un culoar si am insistat cu lectura mai mult pe monografie și cele două lucrări!

Așadar, încă o data felicitări, si felicitări! Monografia este un veritabil Tratat de informații! Fiecare caută si găseşte ...! Evident râmâne un referențial Plecăm fruntea ...!

Cele două lucrări arată sensibilitatea, viziunea, profunzimea si spontaneitatea Domniei Voastre! Plecăciune ...!” Cu sinceră prețuire, Gh. Calcan

Citate din articolul publicat de Opinia de Buzău, privind Săgeata – Zbor prin Vremuri – Pagini Monografice – de scriitorul Aurel Anghel

Monografia este o amplă poezie, un poem în care citim cu emoție aducătoare de binecuvântarea prin lacrimi.

Este o realizare și din punct de vedere tipografic, adaug cuvinte de laudă Editurii, celui care a sponsorizat, ca fiu al meleagurilor și tuturor celor care au contribuit la ivirea ei în lumea cărților.

Remarc contribuția autorului la ilustrarea, redactarea, tehnoredactarea acestei cărți, lucrare de valoare enciclopedică prin informații și literară prin textele referitoare la oamenii și locurile din această renumită așezare omenească din județul Buzău.

Metaforic vorbind este un zbor prin vremuri, cum foarte inspirat a întitulat autorul cartea.

Întreaga lucrare este un zbor ca un cocor care a poposit o vreme să își vindece rana pricinuită de o Săgeată.

Autorul a pus în rândurile scrise ceva din moștenirea mea literară publicată în cartea „La umbra firului de grâu” (Neobosit eu voi întoarce / Din nesfârșite zări cuvântul scris / o floare-n poarta casei voastre / crescută-n cer / Cu rădăcinile în vis),

Stimate Mircea Iordache, scriu aceste rânduri cuprins de o adâncă emoție, am auzit vocea colegului meu, i-am văzut zâmbetul de om bun, de intelectual, crescut la umbra firului de grâu, l-am văzut pe Prea cucernicia sa Părintele Protopop Constantin Alecse, rătăcind pe câmpia natală și prin lume, i-am văzut pe țăranii, minunații noștri locuitori, încrâncenați în lupta cu nedreptățile și am plâns cu lacrimi fierbinți....neînțelegând de ce a fost nevoie de atâta nedreptate la vremea copilăriei noastre ... de ce trebuie să plătească neamul nostru atât, o țară cu oameni harnici și dreaptă credință.

Cartea domniei voastre m-a pus pe gânduri, pe gânduri triste, de ce și acum, după ce am crezut cu naivitate copilărească , că alungarea dictaturii comuniste a rezolvat totul și a adus lumină în sufletele românilor. Cartea domniei voastre este un răspuns ferm și dureros. Nedreptatea nu piere niciodată atâta vreme cât aproapele nostru nu are niciun Dumnezeu.

Meritul acestei cărți este de a scoate la lumină nume de oameni, faptele lor bune. Cei răi și-au pierdut urmele și numele.... din carte ca într-o grădină a unui harnic gospodar din Săgeata.... răsar florile primăverii, cresc lanurile de grâu, renumiții pepeni și, de curând la Buzău se coace cea mai bună pâine, pe care am avut-o pe masă la Sfânta Înviere. O fericită coincidență face ca în aceste sărbători, când am aniversat 2020 de ani de la Nașterea Cuvântului ... să am aproape de sufletului meu o lucrare care m-a ținut zile în șir în cea mai emoționantă petrecere a timpului sărbătorii Învierii.

Îmi voi îndrepta atenția în primul rând din punct de vedere literar. Este prima monografie în care statisticile, evenimentele, datele istorice, așezarea geografică, sunt trecute prin mecanismul fin al transfigurării literare.

Dedicația de pe interiorul copertei este un veritabil poem în proză, un text memorabil în câteva fraze. Stârnește interesul, emoția, acel magnetism care ne atrage spre lectură („Pe aceste frumoase meleaguri au viețuit străbunii, bunii, părinții, cu trăirile lor, mai bune sau mai rele, dar, suportând și multe vicisitudini ale vremurilor trăite: secete, molime, năvăliri barbare, participări la războaiele de păstrare a integrității teritoriale și a identității, participări la revoltele împotriva asupritorilor interni. Comuna are mulți eroi care au udat cu sângele lor câmpurile de luptă, prin jertfele lor lăsând în urmă multă jale, dar și mândrie patriotică”).

O frumoasă contribuție este și a colaboratorilor la documentare. Fotografiile color aduc în fața cititorilor chipurile a doi profesori universitari, chipurile unor profesori, învățători, ingineri, preoți, funcționari, adevărați fii ai satului.

Meritul autorului este de a fi coagulat , într-o lucrare de excepție , cunoștințele, gândurile, sentimentele a zeci de oameni care nu au încăput în paginile de gardă. Toți au făcut posibilă apariția cărții „În memoria bunilor și străbunilor noștri care au dus greul vremurilor.

DRUMUL SUFLETULUI

Extras din Cuvântul autorului

Această carte am ținut să o întitulez Drumul Sufletului din motive sentimentale, căci poeziile cuprinse în ea au esența unui decalog, în care sufletul are rolul de al împlini atâta timp cât sălășluiește în trup, iar după moarte se îndreaptă spre dreapta judecată a lui Dumnezeu, dar și pe acel drum, parcurs timp de 40 zile, se roagă la îngerul său păzitor, se se roagă la Domnul să fie primit în împărăția Sa,

Am o patimă și-un gând
Să las ceva pe pământ,
Din ce mi-a dat Dumnezeu,
În suflet și-n trupul meu.

Mi-am solicitat mereu,
Sufletul, în trup, la greu,
Pentru cinste, pietate,
Pentru muncă și dreptate.

Cred că l-am păstrat curat,
Că n-am vrut să fiu certat,
Că-mi pun poftele în fapte,
Dând sufletul la o parte.

Sufletul mi-e azi la pământ,
Ca mâine fi-va pală de vânt,
De la pământ până la cer,
În nepătrunsul, eternul mister.

Și va porni, atunci, în eter,
Undeva, pe-o scară la cer,
Lăsând doar o dâră de fum,
Sfințit de al vieții parfum. MI

Un îndemn vine în strofele de final ale poeziilor despre viață, astfel:

Trăiește-ți viața! Mâine ar putea fi ultima zi
Și, nu uita, cu cinste să ți-o slujești mereu,
În credință poartă-ți calea și felul de a fi,
Stăpânul vieții noastre e numai Dumnezeu!

Aproape fiecare poezie, pe lângă sfaturile privind conștiința pe anumite teme, în final se face o îndrumare creștin-ortodoxă, de credință în Dumnezeu.
Exemplu, în poezia ISTORIA:

Nu plângeți trecutul, nu vă fie teamă de viitor,
Trecutul e maleabil, flexibil, ne explică ce-a fost,
Dar e bine să credem că totul vine de la Creator.
Doamne, ajută istoriei viitorului să aibă bun rost!

În fiecare poezie despre moarte, strofa finală este:

Să-L rugăm pe Domnul pentru o moarte curată,
Că una ne este crucea și-avem numai o soartă,
Cu multă umilință și cu închinăciuni tot mereu!
Stăpânul morții noastre este numai Dumnezeu.

Iar în poezia finală, DRUMUL SUFLETULUI DUPĂ MOARTE, strofa din final sunt edificatoare întregirea titlului cărții:

Rugați-vă, voi oameni, ca buni și drepți creștini,
Fiți buni și drepți în viață și credincioși mereu,
Sufletele voastre, după moarte, Raiul vor primi!
Stăpânul sufletelor noastre e numai Dumnezeu!

CARACTERUL – ÎNGER VS DEMON

Extras din Cuvântul Autorului

Pentru a face cititorii să conștientizeze direcția în care îndrumă această carte, prezint două strofe din poezia, întitulată Caracterul:

Caracterul este alcătuit, firește, din minte și suflet,
El depinde de educație și poate deveni „complet‟,
Omul de caracter este respectuos, e atent și umil,
Un om măreț întotdeauna va dori să se arate gentil.

Caracterul nu se creează prin ateism, ci cu credință,
El se poate dezvolta doar prin încercare și suferință,
Marile caractere sunt întemeiate pe opinii evidente.
Doamne, dă-ne nouă caractere cinstite, pertinente!

Cititorule te invit să iei aminte de atenţia ce trebuie acordată comportării în viață, ținând cont de Legea lui Dumnezeu, în care sunt cuprinse cele zece porunci. Vei vedea că poeziile cuprinse în carte, prezintă atitudini comportamentale care, prin conținutul lor, îndeamnă la respectarea poruncilor lui Dumnezeu.

Citate din articolul, publicat în Monitorul de Suceava, - Mircea Iordache, „un scriitor profund, cu dragoste de neam și glie” de Daniela MICUŢARIU

Mircea Iordache, în vârstă de 81 de ani, „un scriitor profund, cu dragoste de neam și glie”, născut în județul Buzău, dar „adoptat” de Bucovina cu mulți ani în urmă, continuă să aibă preocupări literare intense și să ne surprindă și acum cu sensibilitate deosebită pentru versuri. Dacă în anii regimului comunist a scris mai puțin, câteva poezii antisistem: „Căderea din alb”, „Lozinci”, „Șeptel”, după ce s-a pensionat, în anul 2001, a început să aibă preocupări literare mai intense care continuă și acum.

Mircea Iordache este coautorul frumoasei monografii a localității natale, Dâmbroca, din județul Buzău: „Dâmbroca – Curcubeu peste timp. Repere monografice” (Mircea Iordache, Constantin Alecse, Editura Accent Print, Suceava, 2013). „Deşi am lipsit mult din satul natal şi sunt stabilit în oraşul Suceava, cea mai mare parte a sufletului mi-a rămas în satul copilăriei şi tinereţilor mele. Am amintiri foarte plăcute de pe meleagurile natale”, spune Mircea Iordache.

Palmares literar

„A parcurs o carieră profesională admirabilă. Vorbim de prolificitatea unui autor. Domnul Mircea Iordache este semnatarul mai multor volume de poezii. Manifestă o sensibilitate deosebită pentru versurile religioase, concretizându-le în volum”, este de părere prof. univ. dr. Gh. Calcan.

Printre cărțile care poartă semnătura lui Mircea Iordache se numără: „Cu capul în nori”, „Viața mea ca o fantomă”, „Drumul sufletului”, „Caracterul – Înger vs Demon”, „Credință și Apocalipsă – Cronici rimate”, „Săgeata - zbor prin vremuri” - Pagini monografice etc.

În paginile cărților sale, Mircea Iordache „așază” experiențe de viaţă, „pentru a păstra trează conștiința neamului său”, arătându-și prin scrierile sale credința în Dumnezeu, fiind, așa cum spunea Constantin Alecse, „un apostol al românismului, și românității, păstrând trează conștiința apartenenței noastre la neamul românesc, pe care-l slujește prin dăruire și condei”. * * Despre volumul „Cu capul în nori”, autorul spune: „Nu știu dacă a fost o joacă de-a cuvintele, de-a gândurile, de-a versurile, știu doar că am pus, în aceste eseuri poetice, sufletul meu, uneori mai cald, alteori mai rece și având conștiința curată că am dorit să fac semenilor un <petec de cer> al credinței în bine. Am dat sfaturi de bine, pentru neamul meu, prin imnurile și odele inserate în carte, am militat pentru pace, pentru natură, am elogiat sau omagiat acolo unde am considerat de cuviință, am slăvit sfânta familie, am urat de bine prin colinde, am prezentat graiul satului meu, am folosit pamfletul pentru ridiculizarea anumitor <personalități> sau a unor fenomene sociale, mi-am adus autocritici prin capitolul <Odă totului meu>.

Ca o autoapreciere a interesului, față de acest sistem al meu de comunicare, am luat un titlu simbolic, mai mult din considerentul de a vă incita să vedeți cum îmi stă cu capul în nori, ce fluturi îmi zboară din țeastă, deci titlul este <Cu capul în nori>, pentru care i-am prins pe copertă un om din al cărui cap sunt înălțate baloane, care, în cazul meu se vor baloane cu idei poetice, care se înalță dincolo de <nori> și nu baloane de săpun care se sparg la prima adiere de vânt, dar chiar și baloanele de spumă au clipa lor de trăire în eternitatea vremurilor, mai ales atunci când reprezintă semințe ale viitorului”.

Date biografice

În perioada 1963-1968, Mircea Iordache a fost student la Facultatea de Mecanică, secţia Proiectare Maşini Unelte şi Scule, de la Institutul Politehnic „Gheorghe Asachi”, din Iaşi; 1968-1974 – inginer (tehnolog, şef secţie Control Tehnic de Calitate, şef atelier Mecanică Uşoară, şef Secţie Montaj), la Întreprinderea de Utilaje şi Piese de Schimb din Suceava; 1973 – Diplomă de Evidenţiat în Muncă; 1974-1995 – profesor de Discipline Tehnice şi director adjunct, la Liceul Nr. 1 – Construcţii de Maşini din Suceava; 1980 – Onorat cu ordinul „Profesor Evidenţiat”; 1992 – Obţinerea gradului didactic I în învăţământ;1995-2001 – inspector şcolar de specialitate, la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Suceava; 1998 – curs de instruire „Management Educaţional”, pentru inspectorii şcolari de specialitate, finalizat cu Diplomă; 1999 – Cursuri de formarea inspectorilor şcolari, finalizat cu Certificat de Absolvire. Din anul 2001 este pensionar.

Printre pasiunile scriitorului Mircea Iordache se numără poezia, eseurile în proză, schițele monografice, studiile de chipuri omeneşti, navigare pe internet, muzica clasică şi populară, filosofia, grădinăritul. Cei care vor să afle mai multe despre Mircea Iordache, pot să acceseze http://www.mircea-iordache.com/

4.- Tehnoredactări de cărți pentru:
a.- Pentru Părintele Protopop Constantin Alecse;

Extras din Cuvântul autorului:

„Mulțumiri și adâncă recunoștință ... În încheiere doresc să menționez faptul că, fără cunoștințele sale și calitățile sale de critic literar, fără capacitatea sa de a structura "hățișul" și "căpița de informații" adunate în autobiografia mea, informații "puse cu furca" în virtual, fără sacrificiile sale, făcute dezinteresat, timp de aproape 3 ani, de a structura materialele, și a le tehnoredacta, fără paciența ce-l caracterizează, pe el, unicul Mircea Iordache, cele 3 volume, ale autobiografiei mele, nu ar fi avut posibilitatea să vadă lumina tiparului. Considerând acestea, și toate poeziile și dedicațiile, legate de anumite evenimente, descrise în lucrarea autobiogra-fică „Puterea Credinței”, d-l Mircea Iordache este, de drept, coautorul cărții mele. Îi rămân profund recunoscător.
Mult stimate domnule ing. Mircea Iordache (formulă consacrată cu care m-am adresat, din respect, în toată corespondența noastră…), Vă mulțumesc. Vă mulțumesc din adâncul sufletului meu, iar pomelnicul de familie, pe care ați avut bunăvoința să mi-l oferiți, pentru pomenire, perpetuează legătura duhovnicească dintre noi, familiile noastre și dâmbrocenii noștri.
Acelea-și mulțumiri, și respect profund, îi adresez și distinsei d-voastre soții, onorata doamnă Rodica. Mulțumesc lui Dumnezeu că existați, și Vă doresc multă sănătate, bucurii, pace și lumină și…multă putere, spre a împlini toate celelalte proiecte, despre care adesea am vorbit împreună. Să ne trăiți întru mulți și fericiți ani! Frățește, în Hristos Domnul,
Preot Protopop Constantin Alecse
Protoiereu al Protopopiatului Coastei Pacifice (ROEA) – Eparhia de la „Vatra Românească”

b.- Pentru domnul inginer Ioan Anton;
Citate extrase din Cuvânt înainte, al lui Mircea Iordache
Moto:
„O mână prietenească e bine să o întinzi celui care merită și vrea să o primească.” – MI

Am simțit o plăcută atracție să întind o mână spre comoara sufletului domnului Ion Anton.

Vizual l-am cunoscut puțin, dar mi-a apărut ca un om bine așezat, chivernisit, impozant, cu privirea pătrunzătoare dincolo de lumesc.

După ce am admirat sensibili-tățile vieții d-lui Ion Anton, din scrierile sale, postate în virtual de părintele protopop Constantin Alecse, am dedus că are percepția vieții, prin credința NIHIL SINE DEO (Nimic fără Dumnezeu), că își divinizează satul natal, dar și o viața liniștită, plină de credință, alături de frumoasa-i familie din Los Angeles.

O mare mulțumire o are față de omul care l-a primit frățește, cu brațele deschise și care i-a oferit sprijin pentru o mai bună integrare de român-american, părintele protopop Constantin Alecse, de la Biserica Sfânta Treime, duhovnicul său.

Mergând de la aceste considerente pronia mi-a sugerat un titlu pentru o carte: „NIHIL SINE DEO”, care a fost acceptat de domnul Ion Anton și de părintele protopop și care împreună au conceput și un subtitlu: „De la Hermeziu la Los Angeles”. Așa a început istoria acestei cărți.

Cum să nu-și amintească de biserica satului, cu încărcătura ei istorică și cu sfințenia ei, de la care a primit primele note muzicale ale simfoniei Înălțării Domnului și care i-a fost ghid în viață pentru cinste și cinstire în clipele de cumpănă grea, a sărăciei și suferințelor cauzate de război?

Apoi Prutul, ah, Prutul, pe care îl auzea de pe prispa casei, și la care în călduroase veri mergea la scaldă.

Prutul îl lua în brațele lui calde și ude, ca un părinte iubitor și, parcă cu un fior de tristețe, tremura în valuri,

Cum „Nihil Sin Deo”, Dumnezeu i-a scos în cale pe PC Părintele Protopop Constantin Alecse, care i-a adoptat toată familia sub ocrotirea Bisericii Sfânta Treime, devenind și duhovnicul familiei, domnul Ion Anton îi poartă deosebit respect și ascultare duhovnicească.

Ilustrația întregii cărți vorbește despre bonomia și dragostea de tot ce este sfânt pe lume, de cinste, omenie, de credința în Sfânta Treime.

Un mare loc în întreaga carte îl are poetul național Grigore Vieru, care-i dorea mereu prezența, și își foloseau apelativele: „frate Ioane”, „frate Grigore”. Mult a suferit domnul Ion Anton la pierderea fratelui Grigore, la numai un an după ce sărbătorise împreună aniversarea a 73 de ani ai marelui poet național Grigore Vieru, fiind ucis mișelește, așa cum s-a întâmplat și cu alți mari militanți pentru românism, pentru unirea Basarabiei cu patria mamă.

Este de apreciat și calitatea de povestitor al călătoriilor de la Muntele Athos și din orașele impresionante prin istorie și cultură ale Italiei (Milano, Veneția Roma)

Creațiile Poetice Religioase slăvesc pe Iisus, pe Maica Preacurata și Sfânta Treime. Sunt pline de sensibilitate, de pioșenie și de dragoste pentru tot ce este sfânt.

Creațiile Poetice Laice, sunt, în principal, dedicate membrilor familiei (mamei, copiilor, nepoților, cunoscuților dragi). Din admirație pentru creațiile lui Eminescu, ale lui Grigore Vieru, ale Elenei Călugăru Baciu și ale altora, a postat în acest capitol și câteva valoroase opere poetice ale acestora.

Autorul merită înalte aprecieri pentru strădania și reușita acestei frumoase povești a vieții personale și îl felicit pentru cel ce a fost, pentru cel ce este și, sper, pentru cel ce va fi, desigur și pentru că are concepția de a nu trece nepăsător prin viață, ci de a lăsa ceva valoros în urmă, esența sufletului său.

c.- Pentru doamna profesoară Constanța Albu,
Citate din Cuvântul autorului

Mi-am dorit mereu să scriu despre lucruri petrecute în viaţa mea. M-am hotărât cu greu să fac acest lucru şi calc cu sfială pe acest tărâm. Am militat întotdeauna pentru adevăr. Mă întreb mereu pentru ce îmi trebuie mie această carte?

Am scris această carte în primul rând pentru familia mea şi vorba cronicarului „pentru ca să se știe ce au fost” şi pentru aducere aminte a generațiilor din familia mea, care vor fi, şi poate pentru prietenii, care vor să cunoască mai mult acele vremuri, acele personaje care populează lucrarea.

Eu am cunoscut acele vremuri, pe unele le-am trăit, altele, mi-au fost povestite detaliat de mama mea, care era o povestitoare excelentă, dar a mizat prea mult pe memorie şi acum regret.

Lucrarea mea se vrea o mărturie, dar oare nu este o greșeală să-ţi deschizi sufletul în faţa străinilor?

Aceste lucruri nu reprezintă decât adevărul şi numai adevărul, adică lucruri trăite, auzite şi citite. „Să nu faci tot ce poți, să nu spui tot ce știi, să nu crezi tot ce auzi şi să nu cheltui tot ce ai”, spune un proverb chinezesc.. Cine sunt eu? Ia, un boţ cu ochi de la noi, de la Săgeata, dacă ar fi să-l parafrazez pe marele povestitor. Lăsând gluma la o parte, eu sunt un om ca toţi oamenii...

Alţii ar spune că vreau să-mi vând breasla, să judec, cine sunt eu să judec, să ridic piatra? Această lucrare nu este literatură, este doar un lanț de adevăruri înșirate ca niște mătănii pe ața subiectivității.

RESURSE ELECTRONICE DIN ROMANIA

cosmosulsiiubirea.com/cap-VII-viata-de-pensionar-mior-revederi-cu-colegii-de-scoala.htm

Mircea Iordache

F. Preocupările literare

CU CAPUL ÎN NORI

Extras din Cuvântul autorului

Și va porni, atunci, în eter, Undeva, pe-o scară la cer, Lăsând doar o dâră de fum, Sfințit de al vieții parfum. MI

Un îndemn vine în strofele de final ale poeziilor despre viață, astfel:

Trăiește-ți viața! Mâine ar putea fi ultima zi Și, nu uita, cu cinste să ți-o slujești mereu, În credință poartă-ți calea și felul de a fi, Stăpânul vieții noastre e numai Dumnezeu!

Aproape fiecare poezie, pe lângă sfaturile privind conștiința pe anumite teme, în final se face o îndrumare creștin-ortodoxă, de credință în Dumnezeu. Exemplu, în poezia ISTORIA:

Nu plângeți trecutul, nu vă fie teamă de viitor, Trecutul e maleabil, flexibil, ne explică ce-a fost, Dar e bine să credem că totul vine de la Creator. Doamne, ajută istoriei viitorului să aibă bun rost!

În fiecare poezie despre moarte, strofa finală este:

Să-L rugăm pe Domnul pentru o moarte curată, Că una ne este crucea și-avem numai o soartă, Cu multă umilință și cu închinăciuni tot mereu! Stăpânul morții noastre este numai Dumnezeu.

Iar în poezia finală, DRUMUL SUFLETULUI DUPĂ MOARTE, strofa din final sunt edificatoare întregirea titlului cărții:

Rugați-vă, voi oameni, ca buni și drepți creștini, Fiți buni și drepți în viață și credincioși mereu, Sufletele voastre, după moarte, Raiul vor primi! Stăpânul sufletelor noastre e numai Dumnezeu!

Pentru a face cititorii să conștientizeze direcția în care îndrumă această carte, prezint două strofe din poezia, întitulată Caracterul:

Caracterul este alcătuit, firește, din minte și suflet, El depinde de educație și poate deveni „complet‟, Omul de caracter este respectuos, e atent și umil, Un om măreț întotdeauna va dori să se arate gentil.

Biblioteca Digitală a Bibliotecii Judeţene ASTRA SIBIU -

Biblioteca virtuală românească -

Bibliothèque nationale du Luxembourg -