|
|---|
Știință și Religie B. Iisus Hristos - "Dumnezeu Logosul" |
Dumnezeu: Conștiința InfinituluiConstantele cosmologice, parametrii cât și principiile,
|
Logosul – Cuvântul lui Dumnezeu
|
|---|
Timp si creație-expresia „La început”
|
Concluzii
|
|---|
Câteva Citate Scripturistice Despre Iubire
Prin iubire şi credinţă se ispășește păcatul şi prin frica de Dumnezeu te ferești de rele. (Pildele lui Solomon 16, 6)
-
Ţi s-a arătat, Omule, ceea ce este bun şi ceea ce Dumnezeu cere de la tine: dreptate, iubire şi milostivire şi cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău! (Miheia 6, 8)
-
Nu te teme a cerceta pe bolnavi că pentru aceste fapte vei câștiga iubirea. (Înţelepciunea lui Iisus, fiul lui Sirah, 7, 37)
-
Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Precum este scris: "Pentru Tine suntem omorâți toată ziua, socotiți am fost ca nişte oi de junghiere". Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit. (Romani 8, 35-37)
-
În iubire frățească, unii pe alţii iubiți-vă; în cinste, unii altora daţi-vă întâietate (Romani 12, 10)
-
Nimănui cu nimic nu fiţi datori, decât cu iubirea unuia faţă de altul; că cel care iubeşte pe aproapele a împlinit legea Romani 13, 8)
-
Cunoștința semețește, iar iubirea zidește (I Corinteni 8, 1)
-
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. (I Corinteni 13, 4-8)
-
Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. (I Corinteni 13, 13)
-
Harul Domnului Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! (II Corinteni 13, 13)
-
Iar ținta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun şi din credinţă nefăţarnică. (I Timotei 1, 5)
-
Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El. (I Ioan 3, 1)
-
Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire (I Ioan 4,8)
-
În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire. (I Ioan 4, 18)
-
Dar mai presus de toate, țineți din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate. (I Petru 4, 8)
-
Păziți-vă întru dragostea lui Dumnezeu şi așteptați mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viaţă veșnică. (Iuda 1, 21)
-
Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiți unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii. (Ioan 13, 35)
-
Cel ce are poruncile Mele şi le păzește, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui. (Ioan 14, 21)
-
Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi; rămâneți întru iubirea Mea. Dacă păziți poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui. (Ioan 15, 9-10)
-
Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. (Ioan 15, 13)
-
Numai cine îşi iubeşte aproapele, Îl iubeşte pe Dumnezeu. (Sfânta Scriptura)

Câteva citate Despre Iubire, de la Sfinții Părinţi
-
Unde este iubire, acolo este Dumnezeu. (Fericitul Augustin)
-
Nu în unirea trupurilor stă necurăția, ci în cugetele și în intenția oamenilor. (Sfântul Ioan Gura de Aur)
-
Trebuie să facem totul prin iubire și nimic prin forţă. Trebuie să iubim mai mult supunerea decât să ne temem de nesupunere. (Francisc de Sales)
-
Pentru orice faptă de iubire pornită dintr-un suflet, acesta merită viaţa de veci. (Toma d’Aquino)
-
Iubirea e tare pentru că poate merge până la moarte. (pr. Dumitru Stăniloae)
-
Ai iubi pe vrăjmași înseamnă a-L imita pe Dumnezeu.(Sfântul Ioan Gură de Aur)
-
Dragostea schimbă însăși natura lucrurilor. În mâna dragostei, toate devin bune. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
-
A iubi cineva pe cel drag este un lucru al firii; a iubi cineva și pe vrăjmași este un lucru al harului.(Sfântul Ioan Gură de Aur)
-
Dragostea este bucuria de a face altora bucurie. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
-
Sărăcia sau bogăția nu pot învinge dragostea, dar dragostea poate învinge și sărăcia și bogăția. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
-
Cea dintâi și cea mai mare datorie a noastră este să păstrăm între noi legătura dragostei. (Nicodim Patriarhul României)
-
Iubirea e principiul vieţii și, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne revelează iubirea și viaţa în iubire, de la obârșia ei divină. (pr. Constantin Galeriu)
-
Iubirea duce la cunoaștere. (...) După cum amintirea focului nu-ți încălzește trupul, tot astfel credinţa fără dragoste nu-ți va încălzi sufletul. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
-
Revelația ne învață că Dumnezeu este dragoste. Existența îşi are începutul, de asemenea, în dragoste, ca dar al lui Dumnezeu. Răscumpărarea și naşterea noastră din nou s-a făcut tot prin dragoste, o dragoste atât de mare, încât a dus la jertfa Fiului lui Dumnezeu. Semnele Răscumpărării trebuie să reveleze în cele din urmă și în noi <chipul> lui Dumnezeu, această realitate fundamentală, pentru a putea spune: omul este dragoste. (pr. Constantin Galeriu)
-
Acolo unde ia sfârşit creatura, începe ființa lui Dumnezeu. Tot ceea ce Dumnezeu pretinde, în mod expres, este să ieşi din tine însuți, în măsura în care eşti creatura, și să-L lași pe Dumnezeu să fie Dumnezeu în tine. (Eckhart)
-
Ținta iubirii este unirea cu ceea ce iubeşti. (Francisc de Sales)
-
Două iubiri au zidit două cetăți: iubirea de sine, mergând până la disprețul față de Dumnezeu, cetate terestră, și iubirea de Dumnezeu, mergând până la disprețul de sine, cetate celestă. Una este glorificată în sine însuşi, cealaltă în Domnul Dumnezeu.(Fericitul Augustin)
-
Dragostea îl preface pe cel ce iubeşte în chipul celui iubit: dacă-L iubeşti pe Dumnezeu, dumnezeu vei fi; dacă-l iubeşti pe diavol, diavol vei fi; dacă-ți iubeşti trupul, trup vei fi. Aceasta este cea dintâi lucrare a iubirii: de a uni pe cel ce iubeşte cu cel iubit. (Fericitul Augustin)
-
Lumea este o țesătură de sentimente, puse în mișcare de diferite voințe. (...) Cum ar fi lumea dacă toţi ar iubi? (pr. Al. Constantinescu)
-
Iubirea de Dumnezeu este extatică , făcându-ne să ieșim din noi înșine. (Sfântul Dionisie Areopagitul)
-
Iubirea lui Dumnezeu este forţa motrice, modalitate de manifestare și de recunoaștere a Lui, cerc etern, care îşi are originea în bine și se întoarce în bine. (Sfântul Dionisie Areopagitul)
-
Unicul adevăr este iubirea. (...) Iubirea este aceea care dă viaţa și căldura, care inspiră și călăuzește. Iubirea este sigiliul pus creației, semnătura Creatorului. Iubirea explică lucrul mâinilor Sale. (pr. Theoklitos)
-
Dragostea, rădăcina și izvorul binelui (Sf. Ioan Gură de Aur)
-
Comuniunea în dragoste, pe pământ, este reflexul vieţii paradisiace. (pr. Ioan Coman)
-
Dragostea frățeasca este hrana duhovnicească. (Sfântul Clement Alexandrinul)
-
Pe calea iubirii, urcăm spre Dumnezeu. (Fericitul Augustin)
-
Când l-ai văzut pe aproapele tău, pe Dumnezeu L-ai văzut. (Sfântul Clement Alexandrinul)
-
Nu există cunoaștere mistică fără iubire. (Sf. Ioan al Crucii)
-
Când am ajuns la iubire, am ajuns la Dumnezeu. (Sfântul Isaac Șirul)
-
Dragostea duce la fericire.(Fericitul Augustin)
-
Dragostea este adevărata slujbă pentru Dumnezeu. (Sfântul Ciprian)
-
Întrucât este iubire, Dumnezeirea se mișcă; iar întrucât este
-
iubită, mișcă spre sine toate lucrurile care sunt capabile de dragoste. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
-
Dumnezeu nu se uită la fapte, ci la dragostea cu care au fost făcute. Nu e nimic mult, când oamenii iubesc puţin, aşa cum nu este puţin, când oamenii iubesc mult. (Sfântul Vasile cel Mare)
-
Numai cine îşi iubeşte aproapele, Îl iubeşte pe Dumnezeu. (Sfânta Scriptură)

Câteva citate Despre Iubire, de la Înțelepții Lumii
-
„Când te dăruiești, primești mai mult decât dai. Căci nu erai nimic şi începi să te împlinești.” - Antoine de Saint-Exupery
-
„Nu ştiu unde duce drumul meu, dar merg mai bine când te ţin de mână.” - Alfred de Musset
-
„Să dăruiești totul, să sacrifici totul fără speranţă de răsplată: asta înseamnă iubire.” - Albert Camus
-
„Iubirea, ca şi lumina, nu rămâne ascunsă.” - Rabindranath Tagore
-
„Cel mai generos dar pe care-l aduce iubirea sunt aripile sale.” - George Byron
-
„Dăruiește-i persoanei pe care o iubeşti: aripi pentru a zbura, rădăcini pentru a se întoarce şi motive pentru a rămâne.” - Dalai Lama
-
„Nu frumuseţea ne face să iubim, ci iubirea ne face să vedem frumuseţea.” Lev Tolstoi
-
„Să nu crezi că poţi stabili cursul iubirii. Dacă te consideră vrednic, îţi va îndrepta ea cursul.” - Octavian Paler
-
„Cea mai mare bucurie a vieţii este să fii convins că eşti iubit.” - Victor Hugo
-
„Bărbaţii creează prin imaginație, însă femeile creează prin iubire.” - Rabindranath Tagore
-
„Le-aş dovedi oamenilor cât greșesc gândind că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să ştie că îmbătrânesc numai când încetează să iubească.” - Gabriel Garcia Marquez
-
„Nu uita că oricine te iubeşte cere de la tine o iluzie de ideal.
-
Dă-o sau nu te lăsa iubit.” - Nicolae Iorga
-
„Femeia e o creatură menită să fie iubită, nu înțeleasă.” – Sigmund Freud
-
„Dacă n-ar fi iubirea, m-aş teme de viaţă.” - Grigore Vieru
-
„Iubirii îi este mai frică de schimbare decât de distrugere.” – Friedrich Nietzsche
-
„O măsură sigură a caracterelor este sentimentul ce-ţi rămâne pentru un om după ce l-ai iubit.” - Titu Maiorescu
-
„Doar pentru că cineva nu te iubeşte aşa cum vrei tu, nu înseamnă că nu te iubeşte cu toată ființa sa.” - Gabriel Garcia Marquez
-
„Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului ca să urce până la El.” - Michelangelo Buonarroti
-
„Cred că lumea a fost prea mare pentru mine. În schimb, o lume redusă la "doi" mi s-a părut ideală.” - Octavian Paler
-
„Iubirea este cea mai mare forţă a omenirii şi, totuşi, cea mai modestă pe care ne-am putea-o închipui.” - Mahatma Gandhi
-
„Iubirea nu e un târg: te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea e o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc!” - Liviu Rebreanu

Iisus Hristos - Lumina Lumii
Sufletul spre a se putea ridica peste neputințele zilei
|
Cine dintre oameni ar mai putea să spună așa cuvinte, Să se jertfească pentru credința în tainele cele sfinte: "Eu sunt lumina lumii, cel ce vine după Mine nu va umbla întru întuneric”. Aceste cuvinte au fost rostite de Mesia |
|---|
Ni se pregătește o lume a întunericului?
Suntem preveniți că lumea va suferi marea schimbare.
E straniu de unde știau politicienii de o așa degradare.
Oamenii de știință consideră la ivirea virusului Covid,
Că lumea intră-n umbră, și va urma întunericul morbid.
„Dizolvă și coagulează”- principiul alchimic și masonic
Potrivit căruia Maestrul distruge, să-și facă mult loc,
Distruge, pulverizează, destructurează, prin boli și foc,
Ca rezultatele să adapteze planeta pentru al lui scop.Lumea se năruiește, la vedere, într-un ritm aiuritor,
Ce contrazice ce știam despre prăbușirea civilizațiilor.
Prefigurând ce-și dorește un grup masonic nemernic,
Reducerea populării planetei și, o lume de întuneric.
Citate Despre Întuneric
-
A merge cu un prieten prin întuneric, este mult mai bine decât a merge singur prin lumină, pentru că un prieten știe să te asculte, poate să te ierte și să te înțeleagă mai bine decât un necunoscut, atunci când îi greșești. (Scriitoarea americană Helen Keller, născută oarbă și surdă)
-
Această virtute (discernământul) este numită în Evanghelie „ochiul și luminătorul trupului” și la ea se referă Mântuitorul când spune: Luminătorul trupului este ochiul. De va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat, iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. (Sfântul Ioan Casian)
-
Atunci a zis Domnul către Moise: „Întinde mâna ta spre cer și se va face întuneric în pământul Egiptului, încât să-l pipăi cu mâna”. Și și-a întins Moise mâna sa spre cer și s-a făcut întuneric beznă trei zile în tot pământul Egiptului, de nu se vedea om cu om, și nimeni nu s-a urnit de la locul său trei zile. Iar la fiii lui Israel a fost lumină peste tot în locuințele lor. (Ieșirea 10.21-23)
-
Atunci m-am încredințat că înțelepciunea are întâietate asupra nebuniei, tot atât cât are lumina asupra întunericului. Înțeleptul are ochii în cap, iar nebunul merge întru întuneric. Dar am cunoscut și eu că aceeași soartă vor avea toți. (Ecclesiastul 2.13, 14)
-
Atunci v-ați apropiat și ați stat sub munte, muntele ardea cu foc până la cer și era negură, nor și întuneric. Iar Domnul v-a grăit de pe munte din mijlocul focului; și glasul cuvintelor Lui l-ați auzit, iar fața Lui n-ați văzut-o, ci numai glasul I l-ați auzit. (Deutoronomul 4.11, 12)
-
Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: „Pământul lui Zabulon și pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit”. (Matei 4.14-16)
-
Calea drepților e ca zarea dimineții ce se mărește mereu până se face ziua mare; iar calea celor fără de lege e ca întunericul și ei nici nu bănuiesc de ce se pot împiedica. (Solomon 4.18, 19)
-
Că mie acum păcatele mi s-au făcut zid întunecat între mine și Dumnezeu. (Avva Ammoi)
-
Că Tu vei aprinde făclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina întunericul meu. (Psalmi 17.31)
-
Căci lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătorilor, împotriva stăpânilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății, care sunt în văzduh. (Filipeni 6.12)
-
Când orgoliul străluceşte prea tare, orice înțelepciune se întunecă. (Paulo Coelho)
-
Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâșiat pe la mijloc, și Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu. Și acestea zicând, Și-a dat duhul. Iar sutașul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost. (Luca 23.45-47)
-
Cel ce blestemă pe tatăl său și pe mama sa, stinge sfeșnicul în mijlocul întunericului. (Solomon 20.20)
-
Chiar dacă ar trăi mulți ani, omul să se bucure de toate și să-și aducă aminte de zilele cele din întuneric, căci multe vor fi. Tot ce se întâmplă este deșertăciune. (Ecclesiastul 11.8)
-
Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina ei. Și stelele vor cădea din cer și puterile care sunt în ceruri se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă și cu slavă. (Marcu 13.24-26)
-
Cine iubește pe fratele său rămâne în lumină și sminteală nu este în el. Iar cel ce urăște pe fratele său este în întuneric și umblă în întuneric și nu știe încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui. (I Ioan 2.10, 11)
-
Ciuda întunecă gândirea. (Proverb aromân)
-
Crede-mă, fiule, dacă oamenii ar putea să vadă de aici moștenirea, slava și odihna, pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei care-L iubesc, oricât de mult ar fi să rămână în această lume, și chiar dacă ar fi să trăiască într-o colibă întunecată, cu viermi până la genunchi, tot nu s-ar lăsa abătuți de tristețe. 1.1
-
Dacă înlăturăm întunericul din noi, vom vedea că Dumnezeu există. (Yoga Swami, unul dintre cei mai mari yoghini şi înţelepţi ai vremurilor noastre)
-
Dar întunericul nu este întuneric la Tine și noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, așa este și lumina ei. Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. Te voi lăuda, că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale și sufletul meu le cunoaște foarte. (Psalmi 138.12-14)
-
Dreapta-socoteală este făclie în întuneric și luminarea celor cu vederea slabă. (Sfântul Ioan Scărarul)
-
Educația este mișcarea din întuneric spre lumină. (Allan Bloom)
-
Efectul pe care-l poate avea păcatul asupra minții și asupra sentimentelor umane este devastator. Așa este păcatul, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur; înainte de a fi săvârșit, ne întunecă judecata și ne înșală mintea, dar după ce a fost săvârșit ne apare lămurit înaintea ochilor grozăvia lui. Plăcerea aceea scurtă și rușinoasă ne chinuie mereu și ne umple de rușine. (Din emisiunea „Cuvântul care zidește”)
-
El a tras un cerc pe suprafața apelor, până la hotarul dintre lumină și întuneric. (Iov 26.10)
-
Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții. (Ioan 8.12)
-
Fericiți cei ce cred, ei merg în lumină, eu merg în întuneric. (Vasile Conta)
-
Hristos, Arhiereul jertfelor noastre, ocrotitorul și ajutorul slăbiciunii noastre, prin El vedem ca-ntr-o oglindă, nepătata și preaînalta Lui Față, prin El s-au deschis ochii inimii noastre, prin El nepriceputa și întunecata noastră minte înflorește la lumina Lui, prin El Stăpânul a voit să gustăm cunoștința cea nemuritoare. (Sfântul Clement Romanul)
-
Ia seama ca lumina din tine să nu fie întuneric. 2.7, Luca 11.35
-
Iar de la ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (Matei 27.45, 46)
-
Iar fiii împărăției vor fi aruncați în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. (Matei 8.12)
-
Iar Saul – care se numește și Pavel – plin fiind de Duh Sfânt, a privit țintă la el, și a zis: O, tu cel plin de toată viclenia și de toată înșelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmașule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte? Și acum, iată mâna Domnului este asupra ta și vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme. Și îndată a căzut peste el pâclă și întuneric și, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână. (Faptele Apostolilor 13.9-11)
-
În fața iubirii, groaza și întunericul nu au nicio putere. (Henrik Ibsen)
-
La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul. Și pământul era ne tocmit și gol. Întuneric era deasupra adâncului și Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. Și a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” Și a fost lumină. (Facerea 1.1-3)
-
Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult! (Matei 6.22, 23)
-
Mă așteptam la fericire și iată că a venit nenorocirea; așteptam lumina și a venit întunericul.(Iov 30.26)
-
Neștiința dă naștere întunericului, iar din pricina întunericului cădem în păcate pentru că ne este slăbită vederea față de adevăr. Cunoștința este deci luminare; ea alungă neștiința și ne dă puterea de a vedea bine. (Cuviosul Clement Alexandrinul). Nu ajungi la lumină decât trecând prin întuneric. 6.15
-
Omul a pus hotare întunericului și cercetează până în cele mai depărtate adâncuri, sfredelind piatra ascunsă în umbră și în beznă. (Iov 28.3)
-
Omul este deopotrivă măreție și umilință, cer și pământ, vremelnicie și nemurire, moștenitor al pământului dacă privește pe cele de sus, dar și moștenitor al întunericului dacă privește doar spre cele de jos. (Sfântul Grigorie de Nazians)
-
„Pământul lui Zabulon și pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit”. De atunci a început Iisus să propovăduiască și să spună: Pocăiți-vă, căci s-a apropiat împărăția cerurilor. (Matei 4.15-17)
-
Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare și voi cei ce locuiați în latura umbrei morții, lumină va străluci peste voi. (Isaia 9.1)
-
Prin Iisus Hristos tot pământul a fost eliberat din întunericul amăgirii. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
-
Răul este lipsa binelui, așa cum întunericul este lipsa luminii. (Sfântul Ioan Damaschin)
-
Sufletul mort este scos din împărăția cerurilor și îngropat în întunericul iadului. 6.1
-
Și a zis Dumnezeu: „Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte și să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele și anii, și să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Și a fost așa. (Facerea 1.14)
-
Și am zis: „Poate întunericul mă va acoperi și se va face noapte lumina dimprejurul meu”. Dar întunericul nu este întuneric la Tine și noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, așa este și lumina ei. (Psalmi 138.11, 12)
-
Și i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: Legați-l de picioare și de mâini și aruncați-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși. (Matei 22.12-14)
-
Și nu fiți părtași la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiți-le pe față. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, rușine este a le și grăi. Iar tot ce este pe față, se descoperă prin lumină, căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: „Deșteaptă-te cel ce dormi și te scoală din morți și te va lumina Hristos„. (Efeseni 5.11-14)
-
Și și-a pus întunericul acoperământ, împrejurul Lui, cortul Lui, apă întunecoasă în norii văzduhului. (Psalmi 17.13)
-
Teamă și cutremur au venit asupra mea și m-a acoperit întunericul. Și am zis: Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor și să mă odihnesc? Iată m-aș îndepărta fugind și m-aș sălășlui în pustiu. (Psalmi 54.5-7)
-
Trimis-a întuneric și i-a întunecat, căci au amărât cuvintele Lui; prefăcut-a apele lor în sânge și a omorât peștii lor; scos-a pământul lor broaște în cămările împăraților lor. (Psalmi 104.27-29)
-
Tu ești lumina mea, Doamne! Doamne, lumineazăîntunericul meu! (II Regi 22.29)
-
Umbrele seamănă, ce-i drept, cu întunericul, dar sunt fiicele luminii. (Lucian Blaga)
-
Un om bun poate face dintr-o zi întunecată o zi luminată. (Sfinții Părinți)
-
Vai de cei ce zic răului bine și binelui rău; care numesc lumina întuneric și întunericul lumină; care socotesc amarul dulce și dulcele amar! (Isaia 5.20)
-
Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. (Psalmi 142.3)
Ce este sufletul omenesc?
Biblia nu prezintă clar natura omenească a sufletului.
Ce este sufletul? E partea de natură nefizică a omului,
Este parte a fiecărei ființe umane și, rămâne veșnic,
După ce trupul experimentează moartea, în întuneric.De-i spui unei persoane „n-ai suflet”, îi spui că-i rău,
De-i spui că are suflet, înseamnă că e om bun mereu,
Că identitatea persoanei nu-i doar de a avea trup,
Ci este necesar suflet care să însuflețească acel corp.
Trebuie să ne uimească, aflând că sufletu-i nemuritor,
Suflet are orice persoană întâlnită. Duhu-i nepieritor.
El este în centrul identității personale a ființei umane,
Din tot sufletul meu, că îl am, Îți mulțumesc Doamne

Citate Despre Suflet
-
Viaţa spiritului este tainică. (N. A. Berdiaev)
-
Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru. (Sfânta Scriptură)
-
Pentru omul care se roagă în sufletul lui, lumea întreagă este o biserică. (Silvan de la Muntele Athos)
-
Vreţi să aflați valoarea sufletului? Ascultaţi în ce a constat răscumpărarea lui: sângele și moartea unicului Dumnezeu. (Fericitul Augustin)
-
În orice suflet se regăsește sensul spiritual și imaginea lui Dumnezeu. (Origen)
-
Sufletul tău trebuie să devină frumos și divin, dacă vrei să contempli pe Dumnezeu și frumuseţea. (Plotin)
-
Numai Dumnezeu poate vindeca sufletele noastre. (Sfântul Ioan Gura de Aur)
-
Sufletul e ca un izvor: din izvor, cu cât se ia apa mai multă, cu atât dă la iveală apa mai curată. Sfântul numeşte sufletul conştiinţă. (Cuviosul Agaton)
-
În sufletul uman este o transformare minunată pe care Dumnezeu Însuşi o lucrează. (Harent)
-
Sufletul trăieşte veşnic și nu poate muri, căci este suflare din suflarea lui Dumnezeu, (...) iar la Judecata de Apoi, sufletul iarăşi se va uni cu trupul. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
-
Când veţi curăța sufletele voastre, atunci vor străluci și se vor împărtăși de prezența lui Dumnezeu și de dumnezeiasca și cereasca Sa strălucire. Atunci, sufletele vor fi ca nişte oglinzi curate, receptive la lumina dumnezeiască și vor putea primi și ele strălucire. (Sfântul Dionisie Areopagitul)
-
Lumea toată este de mai puţin preţ decât un suflet (...). Ce nesfârșită valoare are sufletul omenesc! (Nicodim Patriarhul României)
-
Sufletul și Hristos, doar acestea două, să te intereseze! Lumea toată să cadă, pe acestea două, nimeni nu ți le poate lua, afară numai dacă nu le dai tu, cu voia ta. (Sfântul Cosma Etolul)
-
Fii împăcat cu sufletul tău si, atunci, cerul și pământul se vor împăca cu tine. (Sfântul Isaac Șirul)
-
Scara ce duce în Împărăție este ascunsă în sufletul tău. (Sfântul Isaac Sirul)
-
Sufletul curat, dacă va privi în el însuși, Îl va vedea, ca întro oglindă, pe Dumnezeu. (Sfântul Atanasie cel Mare)
-
Dumnezeu este moștenirea sufletului, iar sufletul este moștenirea lui Dumnezeu. (Sfântul Macarie)
-
Dacă ajungem lângă Dumnezeu, suntem în cer. Să ne facem sufletul cer! (Sfântul Ioan Gură de Aur)
-
A însetat sufletul meu după Dumnezeu.(Sfânta Scriptură)
-
Cei va folosi omului dacă va câștiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? (Sfânta Scriptură)
Cardinalul Carlo Maria Vigano
|
![]() |
|---|
În ultimele luni am asistat la formarea a două tabere, pe care le-aș numi biblic: copiii luminii și copiii întunericului.
Copiii luminii constituie partea cea mai mare a umanității, în timp ce copiii întunericului reprezintă o minoritate absolută.
Cu toate acestea, cei dintâi fac obiectul unui fel de discriminare care îi plasează într-o situație de inferioritate morală față de adversarii lor, care ocupă adesea poziții strategice în guvern, în politică, în economie, în presă. Într-o manieră aparent inexplicabilă, cei buni sunt luați ostatici de cei răi și de cei care îi ajută, fie din interes personal, fie din frică. Aceste două tabere, care au un caracter biblic, urmează separarea clară dintre progenitura femeii și progenitura șarpelui.
De o parte sunt cei care, deși au o mie de defecte și de slăbiciuni, sunt animați de dorința de a face bine, de a fi cinstiți, de a forma o familie, de a munci, de a aduce prosperitate patriei lor, de a-i ajuta pe nevoiași și, ascultând de Legea Domnului, să merite a cuceri Împărăția Cerurilor.
De cealaltă parte, sunt cei care se află în slujba propriilor interese, care nu au nici un fel de principiu moral, care doresc să distrugă familia și națiunea, care îi exploatează pe lucrători pentru ca ei să devină nemeritat de bogați, care provoacă dezbinare și războaie interne pentru a acumula bani și putere: în cazul lor, iluzia înșelătoare a bunăstării temporare se va spulbera într-o zi – dacă nu se pocăiesc – lăsând loc îngrozitoarei sorți care îi așteaptă, departe de Dumnezeu, în blestemul veșnic.
În societate, Domnule Președinte, aceste două realități opuse coexistă ca dușmani eterni, la fel cum Dumnezeu și Satana sunt dușmani eterni. Și se pare că acești copii ai întunericului – și pe care îi putem identifica cu Statul Paralel, căruia vă opuneți cu înțelepciune, și care poartă un război acerb împotriva dumneavoastră, în aceste zile – au decis să dea cărțile pe față, ca să spunem așa, dezvăluindu-și planurile. Par atât de siguri că au deja totul sub control, încât au lăsat deoparte acea prudență care, până acum, le-a ascuns măcar parțial intențiile.
Anchetele aflate în curs vor dezvălui adevărata responsabilitate a celor care au gestionat urgența COVID, nu doar în domeniul sanitar, ci și politic, economic sau al presei. Vom descoperi probabil că în această colosală inginerie socială, există oameni care au decis soarta umanității, arogându-și dreptul de a acționa împotriva voinței cetățenilor și a reprezentanților lor din guvernele țărilor.
Vom descoperi de asemenea, probabil, că revoltele din aceste zile au fost provocate de cei care, văzând că virusul se estompează inevitabil și alerta socială a pandemiei se estompează și ea, au fost obligați să provoace tulburări civile, deoarece acestea trebuiau să fie urmate de acțiuni de represiune care, deși legitime, puteau fi condamnate ca o agresiune nejustificată împotriva populației.
Același lucru se întâmplă și în Europa, în mod perfect sincronic. Este destul de limpede că folosirea protestelor de stradă reprezintă instrumentul pentru atingerea scopurilor celor care doresc să vadă ales pe cineva anume la viitoarele alegeri prezidențiale, cineva care întrupează țelurile Statului Paralel și care exprimă aceste țeluri cu convingere. Nu va fi surprinzător dacă, în următoarele luni, vom afla încă o dată că ascunși în spatele acestor acte de vandalism și de violență sunt cei care speră să profite de pe urma disoluției ordinii sociale astfel încât să construiască o lume nouă, fără libertate: Solve et Coagula, așa cum învață adagiul masonic.
Deși poate părea deconcertant, taberele opuse pe care le-am descris se găsesc și în mediile religioase. Există păstori credincioși care se ocupă de turma lui Hristos, dar există și necredincioși, mercenari, care caută să împrăștie turma și să predea mieii pentru a fi devorați de lupii lacomi.
Nu este de mirare că acești mercenari sunt aliații copiilor întunericului și îi urăsc pe copiii luminii: așa cum există un Stat Paralel, există și o Biserică Paralelă, care se leapădă de jurămintele făcute în fața lui Dumnezeu. Astfel, dușmanul invizibil, împotriva căruia bunii conducători luptă în treburile publice, este combătut și de bunii păstori în sfera eclezială. Este o bătălie spirituală, despre care am vorbit în recentul meu Apel, care a fost dat publicității pe 8 mai.
Pentru prima dată, Statele Unite au în dumneavoastră un președinte care apără în mod curajos dreptul la viață, care nu se rușinează să denunțe persecutarea creștinilor din lumea întreagă, care vorbește despre Iisus Hristos și despre dreptul cetățenilor la libertatea religioasă. Participarea dumneavoastră la Marșul pentru Viață și, mai recent, proclamarea de către dumneavoastră a lunii aprilie ca Lună Națională a Prevenirii Maltratării Copiilor, sunt acțiuni care confirmă de care parte doriți să luptați. Și, îndrăznesc să cred că suntem amândoi de aceeași parte în această bătălie, deși cu arme diferite.
Din acest motiv, cred că atacul la care sunteți supus, după vizita la Sanctuarul național al Sfântului Ioan-Paul al II-lea, face parte din scenariul mediatic regizat, care nu încearcă să combată rasismul și să readucă ordinea socială, ci să agraveze dezbinările; nu să aducă dreptatea, ci să legitimeze violența și crima; nu să slujească adevărul, ci să favorizeze un grup politic.
Și este tulburător că există Episcopi – precum aceia pe care i-am denunțat recent – care, prin cuvintele lor, dovedesc că sunt aliniați cu tabăra opusă. Sunt supuși Statului Paralel, globalismului, gândirii aliniate, Noii Ordini Mondiale, pe care o invocă din ce în ce mai des în numele unei fraternități universale care nu are nimic creștinesc, dar care evocă idealurile masonice ale celor care doresc să domine lumea, gonindu-L pe Dumnezeu din tribunale, din școli, din familii și poate chiar din biserici.
Poporul american este matur și a înțeles acum în ce măsură marea presă nu dorește să răspândească adevărul, ci dorește să îl ascundă și să îl deformeze, răspândind minciuna care este folositoare scopurilor stăpânilor lor.
Cu toate acestea, este important ca cei buni – care reprezintă majoritatea – să se trezească din letargie și să nu accepte să fie înșelați de o minoritate necinstită, cu scopuri abjecte.
Este nevoie ca cei buni, copiii luminii, să se unească și să-și facă auzite vocile. Ce alt mijloc mai eficient este de a face asta, Domnule Președinte, decât prin rugăciune, cerând Domnului să vă apere pe dumneavoastră, Statele Unite și întreaga umanitate de acest colosal atac al Vrăjmașului.
În fața puterii rugăciunii, înșelăciunile copiilor întunericului se vor nărui, comploturile lor vor fi dezvăluite, trădarea lor va fi vădită, înfricoșătoarea lor putere se va spulbera, adusă în lumină și expusă drept ceea ce este cu adevărat: o înșelăciune infernală.
Domnule Președinte, rugăciunea mea se îndreaptă cu statornicie către iubita națiune americană, unde am avut privilegiul și onoarea de a fi trimis de către Papa Benedict al XVI-lea ca Nunțiu Apostolic.
În acest ceas dramatic și decisiv pentru întreaga umanitate, mă rog pentru dumneavoastră și pentru toți cei care sunt de partea dumneavoastră în guvernul Statelor Unite.
Am încredere că poporul american este unit cu mine și cu dumneavoastră în rugăciune către Dumnezeu Atotțiitorul.
Uniți împotriva Vrăjmașului Invizibil al întregii umanități, vă binecuvântez pe dumneavoastră și pe Prima Doamnă, iubita națiune americană, pe toți bărbații și femeile de bună credință.
De-aș avea o scară lungă...(de preot Sorin Croitoru)
![]() |
De-aș avea o scară lungă Să ajungă pân' la cer, Aș pleca din lumea asta, Unde mă cam simt stingher, Fiindcă lumea e nedreaptă, Nu iubește omul bun, Omul bun e pus deoparte Și conduce cel nebun! De-aș avea o scară lungă Pân' la tronul lui Hristos, Aș porni-o către Dânsul, Chiar de sunt un păcătos, Și ajuns la El, în ceruri, Eu I-aș spune doar atât: Vreau la Tine, căci în lume Se trăiește prea urât! De-aș avea o scară lungă Să mă urce peste nori, N-aș mai pierde o secundă Printre oameni cârtitori, Care când le este bine L-au uitat pe Dumnezeu, Iar atunci când au necazuri Îl învinuiesc mereu! De-aș avea o scară lungă De la cer pân' la pământ, Aș pleca în căutare Să găsesc pe ea vreun sfânt, Căci aici, în lumea asta, Sfinții nu se mai găsesc; |
Or mai fi, dar cine știe "Scara" este rugăciunea |
|---|














































